Mă trezesc în beznă dar văd

Trebuie să fac din fragilitatea mea un lucru atât de cute
pe care toţi să vrea să-l atingă şi nimeni să nu poată
şi filmul ăsta patetic a fost să văd dacă mai vii

şi răceala asta din corp din proximitatea fracturilor

a fost să îmi amintesc de mine cât timp am fost plecat

şi am uitat de ce am trăit cu atâta împlinire

sentimentul ăla cald din piept

căruia i-am spus poezie

de care nu sunt sigur

când te-am văzut atât de schimbat

după ani şi ani în care tot a plouat

şi ne-am abătut, te-ai ridicat.

Şi apoi brusc mă văd în alb

sunt eu cel care alergă cu câinii

respiraţia lor îmi aminteşte de catastrofe

şi umanitatea din animale

când planeta plânge iubim toţi ca să treacă

nu mai e nimeni prost

mă rezem pe un înger

se rezeamă la rândul său de o altă statuie

pe declinul civilizaţiei picură

şi se ia vopseaua

curge sânge pe maleolele ei sinoase

dă-mi torţa aia să-mi aprind ţigara de la doamna

alerg cu câinii la polul sud şi respiraţia lor îmi aminteşte

de cei pentru care concurenţa era doar un joc

vă luaţi foarte în serios

plouă cu bombe

ne murdăriţi de noroi

mai vrei să vii în lume

şi să scuipi cu noi ?

era doar un joc

vă luaţi foarte în serios

plouă cu bombe

ne murdăriţi de noroi

mai vrei să vii în lume

şi să scuipi cu noi ?

Când fiecare dintre noi va face

primul milion din viaţa lui,

unii dintre noi vor uita de poezie,

dar nu uita că până şi asta e o poezie.