Dacă n-aş fi scris aş fi fost un criminal. E uimitor cum scrisul poate
schimba vieţii, cum poate face dintr-un om mai rău unul mai bun. La fel
de uimitor cum "scrisul bine" (aidoma sterotipurilor corpului frumos)
poate acoperii nişte fapte de viaţă nu tocmai oneste şi demne de nişte
suflete care scriu pentru suflet (cum ar fi aceşti securişti din timpul
comunismului, băieţi de cartier şi ei). Acest lucru nu poate fi clasificat
ca moral sau imoral ca în fond cine suntem noi să-i judecăm pe aceşti
domni, (oricum, mare parte dintre artişti nu sunt întocmai uşă de
biserică) dar vreau să spun că monopolul în artă este la fel de ilegal
ca monopolul în afaceri. Să vorbim despre transperanţa uniunilor de
artişti, UAP şi USR ? N-are nici o noimă, în fond, cei care ar trebui să
facă legea, (poliţiştii artei) criticii de artă, respectiv, criticii
literari sunt cam prieteni de pahar cu aceşti domni, cărora nu le
contestăm nici un merit artistic. Dar am şi eu o întrebare, unde sunt
tinerii critici ? Criticii care simt zeitgeist-ul şi iau parte la el,
care istorisesc despre el ? Unde sunt tinerii critici cu mintea liberă
şi spiritul proaspăt care ştiu că în meseria asta este ca în medicină,
adică nu e ok să fii prieten cu "pacientul".
https://soundcloud.com/viku-zen/viku-molia
https://soundcloud.com/viku-zen/viku-molia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu