Am ridicat capul la prima ninsoare
am
râs
în mine am surâs la curcubeu
am
adus muzica îngerească mai aproape
am
dat mai departe
să-l
practici pe buddha în oraşe
e
o chestiune de realitate când hedoniştii
locuiau
în palatul înţelepciunii şi treceau mai uşor
peste
durerile vieţii. Nu am
multe
poveşti dar îmi fac şi
cunosc
mulţii oameni care fac la fel.
Şi
primele încep
cu
farurile maşinilor
pentru
a câta oară le vezi
şi
par benzi desenate astăzi
pentru
că lângă ele, ştiu
e
un spirit bun
care
mă face să tresar
de
fiecare dată
când
nu mai am
nimic
de oferit nimănui
mă
întorc în zona de relaxare
printre
oameni
ştiu
că exist
dar
singur
exist
fără să ştiu
animalul
om
nu
e doar un animal
şi
se sfârşesc
când
se lasă beznă
şi
străzile sunt goale
de
noi sensuri.
Noi înţelesuri, noi K-uri,
noi de nicăieri ca aburii
noi de pretutindeni, noi clipe
noi doi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu