Facebook-ul a lansat cei mai mulţi scriitori, scrisul face bine la
sănătate, la targul "x" s-au vândut "y" cărţi de poezie, s-au furat "z"
cărţi de poezie, nu contează asta, important e că cititorul de poezie e
unul aparte, eu când vreau poezie, vreau! chiar dacă n-am bani, eu
consum poezie, şi nici vorbă ca hoţul de
poezie să fie găsit vinovat de ceva, oricum ar trebui să fie gratis,
păi nu-i aşa, că nu poate niciodată să fie şi bani şi poezie, ar fi şi
naşpa de altfel, e ca şi cum ai spune că ar exista relaţia ideală între
un bărbat şi o femeie, "i-am văzut pe stradă, cât de mult se iubeau /
dar nu le-ai intrat în casă aşa-i?", aşa-i şi cu mitul ăsta despre
poeţi, că sunt aerieni, că sunt ciudaţi, că sunt fermecători, că
alea-alea, dar nu le-ai intrat niciodată în suflet aşa-i ? Bullshituri
care n-au reuşit să ridice poezia şi s-o aducă în rândul lumii literare,
scriitori care nu fac cinste acestei "ştiinţe care cercetează
umanitatea". Scrieţi oameni buni sau mai puţin buni, (că nu v-am
cunoscut pe toţi) scrieţi în continuare, scrieţi că scrisul e sănătos,
să moară Florin de supradoză, de nu! Şi acum o să sară unul şi o să se
întrebe ce naiba a vrut să zică şi ăsta aici ?! Păi mai nimic. Oricum,
un critic de poezie ar putea să zică oricând orice, că n-ai cum să faci
poezie după blocurile gri sau în autobuz, este necesar un peisaj idilic,
o stare anume, păi şi dacă îţi zic că am auzit un vers superb în
autobuz de la o bătrână care nici măcar nu era scriitoare, (şi asta încă
e bine), gen, "şi am simţit cum se întoarce inima în mine", ce-i drept
nu ai cum să iei o cină romantică la KFC, dar nici să spui niciodată, că
în caz dacă se întamplă nu e de prost gust, e altceva, asta e rolul
poeziei să facă din căcat bici, să schimbe ambianţa, să facă oamenii
oameni. În fine, ideea e că în poezie nu există reguli, definiţii, nu
este nimc obligatoriu, nu există un punct fix, sau o luptă cu argumente
şi contraargumente, nu despre cine are dreptate este vorba ci despre ce
este dreptatea! Nu poţi emite o judecată strict raţională, nu poţi avea
un aparat în totalitate analitic, pentru că nu ai toate instrumentele la
tine încât să poţi construi o judecată cât de cât obiectivă, fără prea
multe erori doar cu raţiunea într-un domeniu în care inima are cuvântul
ei de zis! Dacă deja te-ai apucat să faci asta, deja ai comis o primă
greşeală, şi îţi spun şi care: n-ai simţit, n-ai trăit! n-ai fost acolo,
în proximitatea poetului să vezi cum acesta lasă mintea să facă ce vrea
din el, după cum bine nota Jean Cocteau în jurnalul său de opioman.
Dacă deja faci asta, minţi. În fine, cică trebuie să ne lăsăm deoparte
emoţile când scriem, pâi în cazul ăsta plătiţi domne' artistul, plătiţi
poetul că e ca şi chirugul, trebuie să aibe cash, să stea relaxat,
atunci când lucrează, nu să-i tremure mâna de emoţie când construieşte,
taie şi astea, şi una de jale aşa: oOoooOOooOooOo cocainaaaaa meaaa,
că-s mai mulţi oameni la Florin la concert decât la serile de poezie.
Păi şi cum facem şi noi domne' ca poezia să ajungă în mainstream ? Păi
nu facem, că cică ea trebe' să fie moca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu