Numai
geniile inimii şi geniile minţii
deţin
controlul Totuşi
trebuie
să recunosc
Că
am văzut geniul economiei murind sărac
ochii
mei scuipau flăcări
copil
fiind
mă
jucam cu un chiştoc şi m-a observat
taică-miu
credea că fumez de la 12 ani
Nu
mai aveam încredere în mine
piesa
mea începea cu o minciună adevărată
şi
se termina când voiam eu
Îl
luam pe Lovecraft
Îl
puneam în centrul acţiunii
Îi
dădeam drumul să vorbească
mă
duceam în culise şi îmi dădeam foc
„nefericit
e cel care nu a avut o copilărie
fericită”
Sala
era goala dar noi nu ne simţeam
singuri
mai
era cineva cu noi care ne dădea apă şi
vedea
lumina din orice lucru întunecat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu