:Uite-l
pe Nichita! Dă-mi o ţigară
chiar
dacă o să tacă - Stai aşa! Uite-l şi pe Eminescu
Il
recunosc după fruntea lată...
Cât
timp am stat să scriu: Tu ai încărcat sicrie
Cât
ai stat să scrii: Eu am împins sicriele până în cameră
amândoi
ştim curvo Că fantezia asta O să ne ducă la sapă de lemn
dar nu
ne putem opri Mai ales acum
când
amândoi Ştim curvo Că cei mai buni poeţi Sunt ăia morţi
fiindcă
din ei rămâne atât de bine doar poezia
Cine
crezi că o să ne dezgroape pe noi
când
vom dormi
după
ce am stat atât timp Fără să ieşim
din
camera asta întunecoasă Pe a căror pereţi
versurile
noastre Au făcut sex sălbatic Şi copii cu păr
alb şi
desene
abstracte de la igrasie Tremurând cănile de cafea în mână
Suflându-ne
nasul după ultimele linii ca să fim vigilenţi
La cei
care voiau să ne facă aşa din senin un bine
Cine
crezi tu curvo Că o să ne dezgroape pe noi
Nu ne
vor trece nici numele pe morminte Vor spune că au fost alţii
Iar
citatele noastre de noname-uri
Vor deveni proverbe
într-un
grup restrâns de oameni care trăiesc
la
limita existenţei lor Şi fiecare dimineaţă
şi-o
încep Notând cuvintele pentru sufletele lor nemuritoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu