Şase AnteNostalgii

1.

Au coborât fiare Care au sfâşiat Totul în jurul meu

Au tras sufletul şi m-au cocoşat

Cât de rău poate fi Să nu-ţi mai simţi corpul?

E starea aia de calm Pe care toţi o vor şi

fiecare ajunge prin căi diferite

Mai e mult până departe

Ei sunt în pământ şi-l mişcă

Pământul peste mine în cadă

cu degetul desenez continentele

Copil fiind Mă bucur de prieteni din copilărie

Mi s-a spus: să nu mai alerg Dar cât îmi pot ţine respiraţia?

Să fiu mai bun cu mine Şi mai rău cu alţii

Să-mi arunc masca Care acoperă bandajele de pe ochi

Să mă maturizez Şi să şterg tot ce mi-a rămas

Dacă e nevoie mă spăl şi singur pe cap

Câţi demoni am scuturat şi câţi mi-au rămas?

Totul a ars dar e ceva dincolo de noi

Toate-s sfinte în matematica luminii

În jurul meu toate plutesc în arta umbrei

Eu sunt fix între sau nici nici

Sunt punctul pe care Îl vor continua

cu o cretă şi un burete

viitorul şterge trectul Din care reiese prezentul

în gaura neagră din mine Pe care o privesc pe ascuns

cu ochii zgâriaţi din tenebrele bibliotecii

chiar totul este întrebare?

Mai e mult până departe

ş.a.m.d.

Vine o zi când observi că nu mai încapi în cadă

şi trebuie să recunoşti

că poezie era atunci când erai copil

şi n-ai văzut nici un poet.

2.

mi-a ieşit azi dimineaţa la tarot

că am să fiu băiat şmecher rău de tot

Sunt Ca să spun Că n-am fost

A fost unul Acum e zero

A văzut Şi a crezut Acum nu vede Şi nici nu crede

A fost el însuşi Şi nu s-a iubit Acum e totul Şi e superb

A fost unul Acum e aici:

Am timpanele sparte

Am corpul Care mă termină cu zilele

Şi am mai avut ceva Căruia i s-a făcut 100 de afişe

lipite cu aracet pe stâlpii de la ieşirea din oraş: Wanted

Şi pe care vântul le-a dezlipit Dinainte să pună mâna Satana pe ele

Iar undeva deasupra mea Nu era decât umbra cărţilor: Next

şi un pic mai jos Pe buza prăpastiei Speranţa că va găsi un Joker

Dar cine îşi arată sufletul în public?

Am primit multe cuţite pe nedrept şi nu vreau să arunc niciunul.

3.

nu pot chiar din prima

Renunţarea e o faptă bună pentru lume

Se balansează toţi

dintr-o neatenţie cruntă Zic că: au curaj

urlu la câini Le arăt

experienţa Potcoavelor în schimbare

noroiul şi personalul

şmecheri aburi Nu-mi pasă dacă

actoria are o dificultate peste medie

Ca să fiu şi eu deep:

m-am uitat la haine Lung Prelung Neobosit scârbit

pe urmă mi-am dat seama Că

nu pe acelea trebuia să le iau

Pe mine nu mă va opri nimeni să mă sinucid

Mă inspir ca să inspir în fiecare zi de luni

fiecare scriitor cu trusa lui

Eu cu boala netratată

sunt gol şi te văd După cum sunt

sunt alt om de fiecare dată

Tu eşti plin şi mă vezi

Sunt fix împăratul lumii care îşi dorea

să-şi facă dragostea bici

Ce fac eu se numeşte tablou clinic:

a pus o bombă pe Casa Poporului

purta o masca din pene de barză

acoperit de trandafirul din Kabbalah

trăia în Bucureşti

Era ceva putred în trecutul lui

fiindcă nu-i mai era frică de nimic

începuse să i se facă frică

Nu ştia ce se întâmplă cu el

îşi punea piedici singur

Aşa a făcut dintodeauna

s-a pişat pe zidul plângerii

în timp ce cucereau lumea cu trotineta

am avut o revelaţie:

poţi muri stupid în o mie de feluri

Şi aşa va fi Tot înainte

în fiecare dimineaţă

ciorapii veniţi După banchet

fără să-şi amintească andrelele

aruncaţi haotic

dintr-un dor după maleole fine

Eu singur Fără nici o lumină

învins de războiul de ţesut Al aştrilor maeştri

ce cauţi Ginsberg sub patul meu?

ai de gând să-mi arunci un semn din Paradis?

vreau lucruri reale

care să-mi scoată filmele din cap

Nu drogurile tale împuţite

4.

Noi am fost Şi dinozauri Şi tauri Şi drogaţi Şi pocăiţi

noi am fost Şi pe baricade Şi sub zidul plângerii

Am fost zilele şi nopţile Adunate de pe jos Primite din ceruri

dar înainte de toate Am fost apocalypsa şi viaţa de după baruri

agăţaţi de perfuzii Cu speranţa şi cămăşile rupte

de Cocutele cu ghiare înfipte În gâtul vampirilor

Am crezut că nu se mai termină Dar nici nu începusem bine

ne-am făcut de cacao cu lapte Ca să suflăm în iaurt

strălucirea noastră mestecată Cu mâinile pansate

dar înainte de toate Am trăit viaţa la maximum până

s-a rupt apa sfinţită Şi am crescut: cu sonorul la minimum

Mi-aduc aminte Atunci când mi-am spus: că e numai antrenamentul

Şi-am uitat de unde am plecat Eh... Măcar am avut ce să povestim

Atunci când lumea lor tăcea Noi încă trăiam Retrăind

Pentru vorbele frumoase de după nongrata

Chinestezia aripilor de ceară

într-o geacă de piele Scoasă din munţi.

5

Ne-am dat pietre în cap Ne-am scos ochii

Ne-au pleznit urechiile Ne-a curs sângele pe nas

Ne-am înjurat Şi panicat Ne-am iubit Şi urât

Ne-am mângâiat Şi am evoluat împreună.

Pentru tot sau nimic I-am tot ce mi-ai dat:

să nu mă mai suni Marfarul cu iluzii

Sacrificiul păstrat într-un sac de făină Părăsit

pe fierul ruginit Aflat la răscruce de drumuri

despre care vor povestii ochii nou născuţi

Nu ştiu Dar văd o prăpastie Un pod anarhic Un gropar

cuvântul meu O super ofertă Robocapul şi magnetul

dărâmat De neclintit Incoerenţa amintirilor Aproape orb

viaţa de după ferma animalelor Mintea goală le ai deja

Nu ştiam Dacă m-am născut Cum nu ştiam Dacă am să mor

Mi-am băgat morţii în portbagaj Am călcat-o Şi am lăsat-o

undeva într-un spaţiu inert Lângă alţi orbservatori cu morţii lor

M-am supărat atunci pe drumul oaselor Când am văzut că nu mă pot salva

Am trecut strada Pe stradă Camioanele cu morţi Treceau prin mine

Nu sunt un om simplu Sunt o persoană complicată De la sine înţeles

fiecare cu lumea lui În lumea noastră I-am închis aventurei

Prostul s-a deschis la tv: inteligenţi tinerii dar n-au o cultură generală

mi s-a părut penibil Tot Tare de tot pe pământ Mi-a închis râsul

Tare clipa aia când te prinzi din urmă Şi trebuie s-o iei la fugă din nou.