Şapte
maşini În retragere Pe ger şi
lor Le
Arde de amăgiri
Bă
Ăştia
poeţi
Nu Tu
Braţele lui Ating Balustrada Lojei
Gura Căscând La cel mai bun gând al zilei
alunecă sau e atrasă În Spre
coerenţa de dincolo
A mai stat o dată moartă
atunci când A încercat Să sară
de pe Palatul Nouă şi s-a Rupt în aripa burghiu
a spaţiului vântului Într-o coadă de peşte
Totul e coadă de peşte
Atunci când Nu e periculos
pericolul Se întoarce la el
Refuzând Murdăreşte Sperând zidurile
un graff: independent Dar Depinde
ce vor copiii Să Citească
Mai exact Plăcerea de Cine E legiuitoare
Cine a rămas să aleagă Dintre adolescenţa
lui Jo Nebunu' Şi Dintre
cu dintele aruncat peste cap
Batându-te argumentativ În Ace Zgâriate
ieşind pe portiţă După Cheiţa timpului
luând Guriţa de aer De la cel mai bun
medic al comediantului Surd râzând
Oprit din mers Făcând ocol Oricărei Sare de rană
în forma Şarpelui Mângâind Tubul Tubului de foi
Lăsând Dezordine Numele moarte Din Creion
De care S-au împiedicat Şi alţii
Îi vreau pe nebuni goi Şi am să-i am
şi ca să mă explic
Nu pot fi explicat
Prietene
Vreau Pubertate şi Monstruozităţi
vreau Să Văd Cum Se scrie Poezia
Îi Vreau În Prima Linie Pe Cei mai buni Egoişti
bruind Intimitatea Ultimă pictaţi pe ochi
de ciomagul lui Cădere
Cum murim?: Daimonul Meu
de pe îngerul drept
Al umărului stâng
de pe buze Mi Se Dezlega şiret
clişeul Universal: Nu sunt cu el
N-am fost nici gând
Sunt simplu Acceptând
Livrez ingenios
Am fost Jos
fără să mă văd Căzând
e un pic de Absurditate şi aici
Sunt alt om
de fiecare dată
când Mă gândesc
la mine
şi e Prea Multă Substanţă
Atunci când nimeni nu
Se
uită şi Mă ţine
Minte
literele mele înţeapă
şi Atât Piş Piş
Ce poate fi mai frumos
decât o Căsuţă de Mail
Goală în care nu încape Vântul
cât beculeţul de jos
îţi sugerează Că Totul
are un start şi un stop?
Atunci Când Am împlinit Opt ani
vârsta infinitului A scris:
Fecioara Maria în volumul ei De debut
că sunt Aceşti opt ani
Că După Aia se spulberă totul
ca nu cumva Să Nu Rămână
Nimic din infinit
Maică-mea M-a scos Din încurcături şi
M-a aruncat Într-o gheretă
unde se vindea Numai un ziar:
EU ŞI VIITORUL MEU OBSCUR
În pauza de masă Chioşcarul
făcea yoga Sau Era frizer
Ştia să tundă În Două feluri
Felul unu Ras de tot Şi felul doi:
Îi punem un castron Pe cap
şi pac pac
Puţin mai târziu
sunt în baie Cu un picior
în cadă şi Unul în căcat Ţinând un bici
Fiindu-mi dor de o Nimfomană neberbierit
Strănuturi de Cenuşă peste
Cearşafuri goale
Trase aiurea Prin sânge
Adânc Nocturn Înoptez
fără să cedez Nopţii
Puţin şi mai târziu Amintundu-mi
Trag Castronul Pe cap
ies Fâşii Şaten Cinema 4D
Şi mai târziu de atât
Capului Cactus
i se adresează un adevăr:
Mai are rost să te întreb
Dacă viaţa ta e mai bună?
RN a avut dreptate Tot Timpul Ăsta
Poate prea târziu
Dacă aş putea Roti ceasul Înapoi
m-aş propti Fix în Gâtul Infinitului
Atunci când opream timpul şi
făceam ce voiam Din oameni
Fără să-i întâmpin cu greutăţi
mă masturbam Pe ascuns
Cu un vocabular sărăcăcios
în vestiarul nimfo
L-aş opri Fix În ghereta aia
Aş medita Aş turna Sos picant
Mi-aş băga picioarele În castron
Aş roti Fâşiile Şaten Cinema 4D
Dar n-are rost
Banksy A spus Că:
Am auzit Că Au fost
puse acolo De Poliţie ca
să te uiţi În Sus şi Un computer
Să-ţi scaneze figura
Mi-a spus Un chioşcar Din
piaţa Portobello În momentul
în care Făceam Fotografii
Eu Ce am spus?
Am spus:
Să Nu-ţi fie Teamă Că O iei Înainte
şi câteodată Te Desumfli
Adevărul
tău E Programat Să iasă la iveală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu