Şi
toate continuările încep cu şi
şi toate întâmplările au între ele un şi
şi cam înaintăm cu greu cu
barca printre dileme
m-am gândit să dau un restart.
Şi dacă Dumnezeu e un comis-voiajor
care ne vinde mărfuri
şi ce a găsit şi el prin traistă
cartofi, grâu, zăpadă, ploaie, tornade, uragane
apocalipse, profeţi, religii, secte, ateism,
agnosticism etc. etc.
Soare! Zăpada îţi arată că trebuie
să iubeşti şi pe cel mai naşpa
dacă nu te bucuri de ea te înfioară
şi ce curat e
şi cum se
înmulţesc accidentele
şi cum îmi reprim amintiri
şi cum scade apa din cada cu dileme
şi ies la suprafaţă tremurând de ruşine ca nişte
copii prinşi la furat
şi iarna petrecută din cameră în cameră, din hol în
hol
ar vrea să-mi zică ceva cum mi se pare că vrea să-mi
zică ceva
cu ochii lui peştele ăsta din bol şi parcă sunt eu.
Un atom. O mică
şi drăgălaşă particulă. Cea mai infimă parte din
univers.
Şi adică şi. El exprimă spaţiul. El nu exprimă
nimic. El exprimă vidul.
Şi şi şi toate continuările încep cu şi
şi dacă el n-ar mai exista s-ar termina orice poveste
(sunt curios dacă şi nihilismul e marfă)
şi dacă după şi pui nimic mai poate exista şi un
alt şi?
De pildă Dumnezeu a murit şi nimic, ne-a lăsat
moştenire această planetă.
E despre interior şi accidente
că dacă te urmăresc, vorba aia
poţi să mori şi în casă
şi mereu ăştia care se pregătesc pentru iarnă
o dau în bară mereu, n-ai cum să fii pregătit iarna
mereu
ea, zăpada e o surpriză plăcută sau neplăcută
mereu
şi dacă nu te bucuri de ea te înfioară mereu
şi ce curat e şi copilul de lângă mine spune
plictisit
nu vezi ce mizerie e?!
şi a mai trecut o zi
şi încă una şi încă una
şi el tot n-a venit
comisul voiajor
să ne vândă ceva
soarele, soarele
ne uitam cu toţii la el ca mâţa la iarbă
ca
viţelul la ţâţa vacii, ca drogaţii la
ce
fac ei
ca oamenii religioşi la părinţii spirituali sau ce
fac ei cu ei
şi toţi suntem dependenţi de Dumnezeu
e cea mai mică particulă din lume
e clar că de acolo a început totul
şi dacă nu, a mai fost un şi înainte
şi asta e ciudat, că dacă după un şi
vin alte milioane de şi-uri, n-o să ştim adevărul
niciodată
şi o să mă uit în mine cu lupa ca John Doe
John Doe vs. Socrate, seriale tv vs. tomuri de filosofie
cel care ştie tot dar nu ştie ceva vs. cel care nu
ştie nimic dar ştie ceva
mă întorc la reportaje despre accidente şi m-a
întrebat aseară Laur
ce sens are iarna şi n-am mai zis nimic
şi când m-am întors în casă ştirile de la pro tv
se auzeau
din camera bătrânului, cu morţi şi oameni înzăpăciţi
şi ce curat e şi copilul de lângă mine spune
plictisit
nu vezi ce mizerie e?!
mă uit pe birou
să văd daca a venit
nu-i soare deloc pe birou
şi biroul ăsta nu face atâţia bani
cât să plec în Hawaii
şi mă consolez cu sondaje care spun că
cei mai mulţi oameni se bucură de iarnă
şi toţi suntem dependenţi de Dumnezeu
e cea mai mică particulă din lume
e clar că de acolo a început totul
şi zăpada nu e o distanţă percepută în kilometrii
ci în paşi
şi dacă nu, a mai fost un şi înainte
Şi şi şi toate continuările încep cu şi
şi dacă el nu mai există s-a terminat orice poveste
şi
toate finalurile astea triste au început cu
moartea lui Moş
Crăciun
şi apa din cadă a scăzut de tot, vreau să bag capul
sub apă să mă ascund
nu vreau să văd dileme tremurând de ruşine,
adevărurile sunt naşpa
ştiu asta de când eram copil şi auzeam acel iar nu
ţi-ai făcut temele!
mi-am făcut tema pe ziua de azi, ce bine că ninge o să
fie apă din belşug
şi o să pot să bag capul în apă şi o să mă
ascund de adevărurile adevărate
care o să plutească la suprafaţă şi o să înot din
nou la vară printre minciuni
şi ştiu că te aşteptai să zic minuni.
Şi dacă aş fi scris de la început
cât să plec în Hawaii cu tine iubito
şi ştiu că te aşteptai să zic minuni iubito
ai fi zis ca asta e un poem de dragoste
si nu e un poem de dragoste -
este despre un insensibil şi omniprezent şi minunat
şi
ca fulgii de zăpadă ce cad lin şi se topesc în
palmele tale
care mai devreme mângâiau soba de
teracotă
şi noi stăteam la poveşti şi toate începeau cu şi
vreau şi aia şi aia şi aia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu