şi trebuie să fii în
ton cu timpurile
că altfel te mănâncă
dinozaurii
şi pula mea a trebuit să
învăţ să fiu puternic
în lumea celor mari.
În clasa a V-a am
învăţat doi la puterea a doua
mai târziu când a murit
mama, puterea de a trece peste
la facultatea de
filosofie, voinţa de putere
şi puterea de a-i ignora
pe ceilalţi
când mi-am retras
dosarul şi m-am dus la altă facultate
puterea de a o lua de la
început
când am ajuns la
psihiatrie, puterea de a râde
deşi intrasem într-o
belea
când femeia a plecat din
braţele mele subţiri şi lungi
în braţele altuia cu
muschi, puterea de a renunţa
când am sperat
în 2014 că voi câştiga un premiu de
poezie,
puterea de a nu mă
interesa.
În tot timpul ăsta a
fost un copil lângă mine
care mă trăgea de
mâneca şi încerca să-mi spună ceva
dar eu nu-i acordam
atenţie, eram prins în joc
atent la claxoanele lor,
siluetele voluptoase ce treceau pe lângă mine
şi pe străzi se auzea
percuţia tocurilor lor iar eu
mă simţeam nevoit să
mă fac remarcat şi niciodată n-o făceam
şi dacă era să fluier
din gură o făceam de dragul compoziţiei
la demonii din capul meu,
la muzica şi distracţia din jurul meu -
Azi l-am luat pe copil şi
l-am pus pe scaun:
hai zi repede ce ai de
spus că mă grăbesc
şi astăzi trebuie să
învăţ să mă descurc!
Ştiţi ce mi-a spus?
Hey nenea! Mai ştii
când te mânca cineva,
îţi imaginai că e o
balenă, doar cântă-i şi las-o să respire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu