A fost cândva când
m-am simţit poet cu adevărat
când am iubit-o şi ea m-a iubit
pentru o secundă.
(Acea secundă a fost).
Totuşi, ar fi absurd şi
lipsit de tact să încerc
să trag de păr la infinit
acea secundă de dragul
a ceea ce a fost.
Locul ei este lângă
celelalte grăunţi de nisip
recreend armonia acelor timpuri
de fiecare dată când o ating şi
o redeschid în suflet. A fost
cândva când timpul stătea în loc
iar oamenii se rupeau de treburile lor
doar pentru sărutul nostru şi asta
îmi plăcea la nebunie.
Dar a fost cândva
şi trag de păr la infinit
secunda asta ca ultimul egoist
pentru proprile nevoi, pe ale tale ignorându-le
cum am făcut tot timpul ăsta.
Pentru că secunda aia, era singura
care mă făcea să uit de mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu