Cum a fost in Londophone la Spoken Word Peformance

Citesc miercuri, 29 in Club A.

Eu ştiu că afară e frig şi trafic naşpa, dar vă aştept miercuri în Club A la căldurică poetică. Vă citesc şi eu din A iubi nu e verb şi poate şi nişte texte noi. Veniţi în pantaloni scurţi! Oricum o să vă încălziţi.

O poveste despre ŞI

Şi

toate continuările încep cu şi

şi toate întâmplările au între ele un şi

şi cam înaintăm cu greu cu barca printre dileme

m-am gândit să dau un restart.

Şi dacă Dumnezeu e un comis-voiajor

care ne vinde mărfuri

şi ce a găsit şi el prin traistă

cartofi, grâu, zăpadă, ploaie, tornade, uragane

apocalipse, profeţi, religii, secte, ateism, agnosticism etc. etc.

Soare! Zăpada îţi arată că trebuie

să iubeşti şi pe cel mai naşpa

dacă nu te bucuri de ea te înfioară

şi ce curat e

şi cum se

înmulţesc accidentele

şi cum îmi reprim amintiri

şi cum scade apa din cada cu dileme

şi ies la suprafaţă tremurând de ruşine ca nişte copii prinşi la furat

şi iarna petrecută din cameră în cameră, din hol în hol

ar vrea să-mi zică ceva cum mi se pare că vrea să-mi zică ceva

cu ochii lui peştele ăsta din bol şi parcă sunt eu. Un atom. O mică

şi drăgălaşă particulă. Cea mai infimă parte din univers.

Şi adică şi. El exprimă spaţiul. El nu exprimă nimic. El exprimă vidul.

Şi şi şi toate continuările încep cu şi

şi dacă el n-ar mai exista s-ar termina orice poveste

(sunt curios dacă şi nihilismul e marfă)

şi dacă după şi pui nimic mai poate exista şi un alt şi?

De pildă Dumnezeu a murit şi nimic, ne-a lăsat moştenire această planetă.

E despre interior şi accidente

că dacă te urmăresc, vorba aia

poţi să mori şi în casă

şi mereu ăştia care se pregătesc pentru iarnă

o dau în bară mereu, n-ai cum să fii pregătit iarna mereu

ea, zăpada e o surpriză plăcută sau neplăcută mereu

şi dacă nu te bucuri de ea te înfioară mereu

şi ce curat e şi copilul de lângă mine spune plictisit

nu vezi ce mizerie e?!

şi a mai trecut o zi

şi încă una şi încă una

şi el tot n-a venit

comisul voiajor

să ne vândă ceva

soarele, soarele

ne uitam cu toţii la el ca mâţa la iarbă

ca viţelul la ţâţa vacii, ca drogaţii la ce fac ei

ca oamenii religioşi la părinţii spirituali sau ce fac ei cu ei

şi toţi suntem dependenţi de Dumnezeu

e cea mai mică particulă din lume

e clar că de acolo a început totul

şi dacă nu, a mai fost un şi înainte

şi asta e ciudat, că dacă după un şi

vin alte milioane de şi-uri, n-o să ştim adevărul niciodată

şi o să mă uit în mine cu lupa ca John Doe

John Doe vs. Socrate, seriale tv vs. tomuri de filosofie

cel care ştie tot dar nu ştie ceva vs. cel care nu ştie nimic dar ştie ceva

mă întorc la reportaje despre accidente şi m-a întrebat aseară Laur

ce sens are iarna şi n-am mai zis nimic

şi când m-am întors în casă ştirile de la pro tv se auzeau

din camera bătrânului, cu morţi şi oameni înzăpăciţi

şi ce curat e şi copilul de lângă mine spune plictisit

nu vezi ce mizerie e?!

mă uit pe birou

să văd daca a venit

nu-i soare deloc pe birou

şi biroul ăsta nu face atâţia bani

cât să plec în Hawaii

şi mă consolez cu sondaje care spun că

cei mai mulţi oameni se bucură de iarnă

şi toţi suntem dependenţi de Dumnezeu

e cea mai mică particulă din lume

e clar că de acolo a început totul

şi zăpada nu e o distanţă percepută în kilometrii ci în paşi

şi dacă nu, a mai fost un şi înainte

Şi şi şi toate continuările încep cu şi

şi dacă el nu mai există s-a terminat orice poveste

şi toate finalurile astea triste au început cu moartea lui Moş Crăciun

şi apa din cadă a scăzut de tot, vreau să bag capul sub apă să mă ascund

nu vreau să văd dileme tremurând de ruşine, adevărurile sunt naşpa

ştiu asta de când eram copil şi auzeam acel iar nu ţi-ai făcut temele!

mi-am făcut tema pe ziua de azi, ce bine că ninge o să fie apă din belşug

şi o să pot să bag capul în apă şi o să mă ascund de adevărurile adevărate

care o să plutească la suprafaţă şi o să înot din nou la vară printre minciuni

şi ştiu că te aşteptai să zic minuni.

Şi dacă aş fi scris de la început

cât să plec în Hawaii cu tine iubito

şi ştiu că te aşteptai să zic minuni iubito

ai fi zis ca asta e un poem de dragoste

si nu e un poem de dragoste -

este despre un insensibil şi omniprezent şi minunat şi

ca fulgii de zăpadă ce cad lin şi se topesc în palmele tale

care mai devreme mângâiau soba de teracotă

şi noi stăteam la poveşti şi toate începeau cu şi

vreau şi aia şi aia şi aia

Anti fast food. Gura e pentru a zâmbi

şi trebuie să fii în ton cu timpurile

că altfel te mănâncă dinozaurii

şi pula mea a trebuit să învăţ să fiu puternic

în lumea celor mari.

În clasa a V-a am învăţat doi la puterea a doua

mai târziu când a murit mama, puterea de a trece peste

la facultatea de filosofie, voinţa de putere

şi puterea de a-i ignora pe ceilalţi

când mi-am retras dosarul şi m-am dus la altă facultate

puterea de a o lua de la început

când am ajuns la psihiatrie, puterea de a râde

deşi intrasem într-o belea

când femeia a plecat din braţele mele subţiri şi lungi

în braţele altuia cu muschi, puterea de a renunţa

când am sperat în 2014 că voi câştiga un premiu de poezie,

puterea de a nu mă interesa.

În tot timpul ăsta a fost un copil lângă mine

care mă trăgea de mâneca şi încerca să-mi spună ceva

dar eu nu-i acordam atenţie, eram prins în joc

atent la claxoanele lor, siluetele voluptoase ce treceau pe lângă mine

şi pe străzi se auzea percuţia tocurilor lor iar eu

mă simţeam nevoit să mă fac remarcat şi niciodată n-o făceam

şi dacă era să fluier din gură o făceam de dragul compoziţiei

la demonii din capul meu, la muzica şi distracţia din jurul meu -

Azi l-am luat pe copil şi l-am pus pe scaun:

hai zi repede ce ai de spus că mă grăbesc

şi astăzi trebuie să învăţ să mă descurc!

Ştiţi ce mi-a spus?

Hey nenea! Mai ştii când te mânca cineva,

îţi imaginai că e o balenă, doar cântă-i şi las-o să respire.

Poezie de liceu

Dacă un om care are contact cu substanţe interzise de lege ar scrie,

ar scrie frumos despre substanţe interzise de lege

poezia este substanţa mea

dar eu înţeleg altceva prin substanţă

amândoi ştim cum e cu credinţa

că mi-am găsit liniştea la wc-u

ne zbatem amândoi în căcat poete

şi nici unul dintre noi nu vede luminiţa de la capătul tunelului

mi-e greu să intru în filmul unui om, n-am abilităţi de actor

mi-e şi mai greu să intru în filmul unui om mare

nu înţeleg de ce trebuie să fiu sau să par aşa serios

scriu cu o oarecare detaşare de adolescent faţă de literatura de performanţă

în fotbal există liga campionilor şi fotbal ca în curtea şcolii

în poezie există liga campionilor şi poezie de liceu

eu vreau să aud muzica tare, tare de tot, din ce în ce mai tare

să-mi bubuie timpanele după care să aud un ţiuit scurt

după care să adorm liniştit că războiul a luat sfârşit

şi acum se pot bucura şi soldaţii noştri trimişi în afganistan

de muzica tare din vest pentru care toţi dj-ii şi-au luat MAC-uri

sunt optimizate mai bine şi rezistă

la toţi başii ăia tari care te fac să vibrezi până îţi vomiţi inima

până îţi bagă degetele în urechi şi ţipă la tine ca femeia

gata! mergem la pădure, să te văd eu prostule

în timp ce stai cu florile alea în mână

dacă mai poţi să auzi muzica lui Dumnezeu,

cel mai bun mix după toate bombele alea.

Şi după zic, mi-am luat un film prost

istoria nu scrie despre mi-am luat un film prost

şi cum trăiau oamenii în ev-ul mediu

să înţeleg epoca noastră

şi vom ajunge şi pe lună

şi ştii vorba aia -

istoria nu scrie despre

se continuă cu un film prost

şi vom mai vorbi

iar mă înşeli? Aud o voce în cap

istoria drogurilor începe cu tine

înghit în sec şi îmi spune

istoria drogurilor începe cu mărul lui adam

toţi visăm la un spaţiu ideal îi spun

cu excepţia a celor depresivi cei care se sinucid

cei amputaţi de realitate în schimb

am văzut melancolici care visau cu ochii deschişi

plouă şi iar sunt inundaţii istoria este un tunel cu multe secrete

dar şi multe scurgeri, şşşîîî te sufoci sau supravieţuieşti?

Tensiometru în metru contemporan

În toţi anii ăştia mi-am ars-o corect.

m-am spălat pe dinţi în fiecare dimineaţă

mi-am băut cafeaua şi mi-am fumat ţigara

am mâncat tot din farfurie

m-am drogat meticulos şi am băut cu cap

am luat pauze dacă am fumat prea mult

şi am mâncat murături dacă am băut prea mult

n-am înşelat chiar dacă am fost înşelat

am fost generos cu oameni care n-au fost generoşi cu mine

am fost zgârcit cu oamenii care au fost generoşi cu mine

am înjurat dacă am fost înjurat

am criticat dacă am fost criticat

am scris despre societate când alţii se fereau s-o facă

am râs de oamenii care au râs de mine

am plâns când am simţit deşi eram în public

şi mi-am lăsat prietenul la nevoie

când ei erau zece cu bâte şi cuţite

şi noi eram doi cu ce ne-a lăsat Dumnezeu

şi Dumnezeu ne-a lăsat să ne descurcăm singuri

ca să devenim puternici.

Şi pula mea!

încă crezi că poţi să faci lumea asta mai bună?

Eu număr străzi şi felinare

eu număr copaci şi poveşti de viaţă

eu număr iubite şi frânturi de inimă

eu număr prieteni falşi şi prieteni adevăraţi

eu număr oameni şi stiluri de viaţă diferite

eu număr gânduri şi idei

eu număr speranţe

eu număr spiţele de la roata de biciletă

eu număr glume şi scandaluri

eu număr luminile şi umbrele colective

eu număr corporaţii, religii, graniţe, războaie, preşedinţi

gene, adn-uri şi tot ce ne face să nu fim fraţi

până în ziua în care Terra va fi o singură ţară

iar suma dată va fi egală cu noi.

Până atunci ne jucăm.

ne jucăm de-a şoferii şi pietonii

ne jucăm de-a fiecare pentru el

ne jucăm de-a dragostea adevărată

ne jucăm de-a cei mai buni prieteni

ne jucăm de-a viaţa

ne jucăm de-a proiectele

ne jucăm de-a va fi mai bine

ne jucăm de-a timpul ciclic şi deja vu-urile

ne jucăm de-a oamenii buni şi oamenii răi

ne jucăm de-a coca cola, supermarket-urile

creştinism, islamism, budism, hinduism

de-a rasele umane, culturi, tradiţii, obiceiuri

de-a teroriştii şi americanii

de-a poluarea mediului

de-a Obama, Băsescu, Ponta şi alţii

ne jucăm de-a v-aţi ascunselea cu noi înşine.

Şi cum?

Cum să alegi ce-i mai bine pentru tine

cum să alegi calea de mijloc

când ai de ales dintre drumul din stânga şi cel din dreapta

dintre cel care ai fost, cel care eşti şi cel care vrei să fii

dintre muncă şi distracţie, dintre oameni.

Cum să împaci şi capra şi varza,

cum să alegi calea de mijloc

când de mic eşti prins între două extreme

şi trebuie să alegi între

prăjitura cu ciocolată şi cea cu frişcă

şi tu le vrei pe amândouă.

Eram ca două picături de apă, dar doar una trebuia să umple lacul

A fost cândva când

m-am simţit poet cu adevărat

când am iubit-o şi ea m-a iubit

pentru o secundă.

(Acea secundă a fost).

Totuşi, ar fi absurd şi

lipsit de tact să încerc

să trag de păr la infinit

acea secundă de dragul

a ceea ce a fost.

Locul ei este lângă

celelalte grăunţi de nisip

recreend armonia acelor timpuri

de fiecare dată când o ating şi

o redeschid în suflet. A fost

cândva când timpul stătea în loc

iar oamenii se rupeau de treburile lor

doar pentru sărutul nostru şi asta

îmi plăcea la nebunie.

Dar a fost cândva

şi trag de păr la infinit

secunda asta ca ultimul egoist

pentru proprile nevoi, pe ale tale ignorându-le

cum am făcut tot timpul ăsta.

Pentru că secunda aia, era singura

care mă făcea să uit de mine.

Track three. În vizită pe Terra.

          Drumurile sunt construite din oameni, braţ la braţ, cuvânt la cuvânt, idee la idee, sentiment la sentiment ca într-o oglindă şi când suntem singuri tot la oameni ne gândim. Ştii, când e iarnă şi răsufli uşurat după ce un an de zile te-au alergat câinii sau i-ai alergat tu pe ei. Încă e bine, aşa a fost dintotdeauna. E un poet care scrie tare bine dar crede ca poezia înrăutăţeşte lucrurile. Ghinionul lui. Sunt bucuros că am trăit şi încă trăiesc poezie. Am 24 de ani şi trebuie să mă gândesc serios la relaţia mea cu ea. Nu ştiu exact ce înseamna asta şi nici nu-mi place cum sună dar îmi dă aşa o aură în jurul capului de om important. N-am înţeles niciodată de ce oamenii au nevoie sa se simtă importanţi şi întodeauna trebuie să fie altcineva care sa le-o zică sau să-i facă să se simtă aşa. Din cauza asta apar şi oamenii care işi dau atâta importanţă. Dacă te subestimezi te vor subestima şi alţii. Pot să trăiesc liniştit şi fără restul lumii. Lumea a început să-mi spună poet după ce am publicat primul meu volum, eu ştiam asta dinainte. Din poezie n-am reuşit să înţeleg decât că are legătură cu rasa umană, cu sufletul şi cu haosul, mai ales cu haosul. Mi-a luat ani de zile să înţeleg obsesia soră-mii după curăţenie şi n-am reuşit. Dezordinea face bine la scris. Desigur există şi ideea că dacă ai ordine în jurul tău te concentrezi mai bine. Dar când scrii poezie nu e ca şi cum ai trage linii perfect drepte sau un efort fizic sau disiciplină. Poţi să găseşti o coerenţă specială şi în dezordine. Nu vezi atâta obsesie după armonie nici la grecii antici. Literatura o să dispară în viitor. Divorţ de cuvinte, poezia nu se îmbracă de la Prada, îşi pune hainele pe dos şi le poartă cu atâta farmec încât nimeni nu observă acest detaliu şi nimeni nu penalizează greşeala. Dacă vrei să fii celebru atunci necesitatea importanţei capată alt caracter, trebuie sa te bucuri că eşti important pentru oamenii care nu contează pentru tine. Astăzi au venit nişte oameni pe la mine care mi-au amintit de tine. N-ai mai sunat nici tu, n-am mai sunat nici eu, am avut timp să construim o prăpastie între noi în care să presărăm dor. Toate relaţile se reduc la "a vrea" şi forma negativă a acestuia. Sor'mea încă îşi plimbă aspiratorul. Oameni roboţi. Pragmatismul a ucis poezia. Plouă. Oricum nimeni nu citeşte asta. Poate cineva, pe cea mai celebră invenţie din lume. Am vrut decât o parte din lume tot de dragul poeziei. Astăzi mă duc să contez pentru cei care contează pentru mine. Oamenii inspiră. Oamenii care se inspiră, inspiră. Beuys avea dreptate. Toţi sunt artişti. Am căzut în viaţă ca din puţ în lac. Murim de la soare dar fără el nu am fi nemuritori. Ea doarme ca o pasăre dezbrăcată de inhibiţii, din cameră se aud doar bulele de acid din paharul cu cola, abia atunci înţelegi de ce trebuie să fii dream-maker şi nu loser. Imaginaţi-vă că bulele de acid sunt visele voastre care se sparg, ele fac muzica, nu reuşitele, nu succesele. Fericirea e cea mai surdă. E intensă şi scurtă, contează cât o menţii. Mă bucur că sunt important pentru cei care sunt importanţi pentru mine. Dau din vâsle pe apa care se duce la cer. Beau din apa care se duce la cer. Când murim ne ducem la cer, deci ne ducem în viaţă. În cer e pământ. Deci unde am trăit, unde trăim şi unde vom trăi ? Deci de unde am venit, cât stăm şi unde mergem? În cer e pământ, deci ? Am venit pe Terra şi ne-a plăcut atât de mult încât am mai stat sau zeii când se fut se întorc în timp şi nu mai pleacă.