Viaţa e un sport extrem Pentru un spirit neextremist

/ce acoperă soarele
Sunt nori De vânt Sunt
Sunt nori De vânt Sunt
Sunt nori De vânt Sunt
ce acoperă soarele/

La această zi La această oră
La această etapă a minţii
Generaţia mea bifurcată
în bine şi rău A învăţat ce-i ura

Dumnezeul meu infim Simbolic
Onorific Glorios Sunt ca FC Barcelona
Nici n-am omorât visul care mă apasă pe piept
Să-mi fie mai uşor printre clişeele vieţii Care
au stăpânit Bătrânii trandafirii Să nu plece
Când vor Iluzoriu Plouă cu meteoriţi În lipsa unei
eternităţi ocrotitoare care mă lasă să nu mor.

Ceva nemişcător nu poate mişca:
Mişcă! Eu am pierdut de mult lumea
Numai cei inspiraţi de tragediile altora
Enervează Restul Ei şi banii lor
Bunul cu bunul face răul Sau
cum l-am făcut pe Dumnezeu
Eşti pozitiv dar îţi tot confirmi

Unde sunt ăia de cred în oameni? De ce nu mă văd?
Sunt fantomele acestea care ne dau viaţă?
Sunt aceşti strigoi care ni-o cer înapoi?
Doar ca să ne ajutăm între noi?
Sunt eu prostul care a spus adevărul?
În neliniştea care învăluie neliniştea
Împăcat cum n-ai mai fost vreodată
Priveşti cerul şi ai o idee despre nimic
N-ai nevoie decât de o cârjă ruptă
din inima copacului Demn de consultat
Atât cât să-ţi treacă Trebuie să fii nu să încerci
Urăşte-mă Fiindcă am făcut-o dinaintea ta
Simte-te bine pe spatele meu Creaţia satanică
În viaţa ta mică Gândacule oricum eşti
cu mult mai prost decât mine
Pe câte argumente are lumina pe atâtea
are şi umbra Viaţa ca şi fotbalul
plină de goluri Terra Nova Această
gură de foc care o suge la greu
Zeii pariază pe şoareci ş.a.m.d.

Sunt slab Am atins fascinaţia poetelor
lirice Deschise şi abandonate cu
mâna mea bleagă Cu care am făcut atâtea prostii
Singur Ai vrea să ştii şi care sunt
Înainte de toate mi-am strangulat minimum un cititor
Dacă mi-aş permite să fiu generos cu sângele Satanei...
Ca atare ce film să primesc eu? Merit eu ceva? 
Oare smeriţii îşi merită umilinţa?

Aş vrea să mă văd cum
aş vrea să mă văd.

Mie nu-mi place să merg  încet Şi poate că
ar trebui să mă plimb Într-adevăr Ca să nu
mă mai lovesc de oameni Dar mie îmi place
să mă lupt Cei care se luptă Nu merg încet.

Sunt suficient de matur
să-mi fac prieteni morţi
Am reuşit să-mi fac prieteni morţi
cine a mai reuşit?
Au reuşit şi alţi prieteni morţi şi
asta e o mare reuşită a umanităţii În rest
s-a scăldat În râcă ca o sirenă în faţa ginecologului
Este o mare diferenţă între a păstra
tradiţia ca tradiţionalist domestic Şi a încerca
s-o duci mai departe Ca tradiţionalist vizionar
Visul este semnul suprem Înainte îmi placea
să nu ştiu ce...
Peste poeţi se lasă apăsător Underground-ul
unde s-au dus toate lucrurile grele?
Cum au reuşit să ni le fure?

Nu trebuie să te justifici E o prostie
Toţi se justifică Chiar şi cei care afirmă
Degetul care se pune pe rană

trebuie să fie întodeauna Indexul înmuiat în stup:
iată o rană! În formă de peşte Care seacă Dunărea
În urma ei noi nu minţim frumos
Noi nu avem dreptul să avem dreptate
În asta ni se arată dreptatea
Întâi se alege praful şi
tot ce se revarsă în ţara lui dracu' muritorul
După Se găseşte profunzimea Deşi se putea face
înainte de vreme Din pietre bureţi
de care să ne agăţăm Dorinţele care ne trag în jos Şi
la ce folos Să-ţi doreşti disparţia nopţii este
o zi de luni Care nu se mai termină însă
Se văd stelele cele moarte ca o şiră
trasă din corpuri până-n ceruri.