marți, 23 iunie 2015

Nori de Vânt (Ciclu poetic)

se vor numi nori de vânt aceia care
au apucat să ajungă în locul unde n-au fost
niciodată morţi
vor rămâne şi vor avea copii şi vor face
serbări de etnopoezie
în numele tatălui şi a fiului
pesimist, constructiv
buimac ceva simbolic
îmi recuperează starea de a fi
prezent mereu

/ce acoperă soarele
sunt nori. de vânt sunt
sunt nori. de vânt sunt
sunt nori. de vânt sunt
ce acoperă soarele/

pişa-m-aş pe mine nu venim din maimuţe
dar văd câteva se uită lung la cer
după ce se aude un sunet ascuţit şi
enervant şi îşi
trag o palmă peste frunte

pişa-m-aş pe mine am avut un vis să ascult
telefonul preşedintelui şi să mă închin

pişa-m-aş pe mine în groapă tot
ce e luminos e inteligent şi greu de înţeles
aşa am învăţat să zic tare şi clar nu dar
în faţa morţii ştiu, am să tac deşi
aş vrea să spun duios da

pişa-m-aş pe mine pe tine pe ei pe noi pe voi pe ei/ ele
după ce am mâncat amanita să ne prelungim beatitudinea
după ce am avut cancer şi ne-am vindecat savurându-ne urina
după ce ne-am iluminat şi n-am mai văzut imbecili
toţi ne-au imitat şi s-au pişat pe noi şi le-am băut urina
doar eram nişte modele nu? Şi apoi cum poţi spune tare şi
clar nu în faţa beatitudinii?
Le-am băut urina de sete şi a fost aşa bine
nu mai vedeam nimic umilitor, nimic rău, îmi străluceau dinţii şi
ochii îmi lăcrimau de fericire, eram oameni pişa-m-aş pe mine deşi
aş vrea să spun duios da e splendita umanitate care îmi face sex oral
nu e nici măcar rău am învăţat să zbor să spun nu am învăţat că nu
contează ştiu să râd şi nu-mi pare rău acum sunt şi îmi place să fiu

/ce acoperă soarele
sunt nori. de vânt sunt
sunt nori. de vânt sunt
sunt nori. de vânt sunt
ce acoperă soarele/

Mie nu-mi place să merg încet şi poate că
ar trebui să mă plimb într-adevăr ca să nu
mă mai lovesc de oameni dar mie îmi place
să mă lupt, cei care se luptă nu merg încet.

Aş vrea să mă văd cum
aş vrea să mă văd.

Sunt suficient de matur
să-mi fac prieteni morţi
am reuşit să-mi fac prieteni morţi
cine a mai reuşit? Au reuşit şi alţi prieteni morţi şi
asta e o mare reuşită a umanităţii, în rest
s-a scăldat în râcă ca o sirenă în faţa ginecologului.
Este o mare diferenţă între a păstra tradiţia ca
tradiţionalist domestic şi a încerca s-o duci mai departe ca
tradiţionalist vizionar. Visul
este semnul suprem. înainte îmi placea să nu ştiu ce...
Peste poeţi se lasă apăsător underground-ul
unde s-au dus toate lucrurile grele?
Cum au reuşit să ni le fure?

Nu trebuie să te justifici, e o prostie
toţi se justifică chiar şi
cei care afirmă.
Degetul care se pune pe rană

trebuie să fie întodeauna indexul înmuiat în stup
iată o rană! În formă de peşte ce seacă
Dunărea în urma ei noi nu minţim frumos
noi nu avem dreptul
să avem dreptate în asta
ni se arată dreptatea
întâi se alege praful ăsta este cursul Dunării şi
tot ce se revarsă în ţara lui dracu' dar

dracu' a murit şi după
se găseşte profunzimea
deşi se putea face înainte de vreme din pietre bureţi
de care să ne agăţăm dorinţele care ne trag în jos şi
la ce folos să-ţi doreşti disparţia nopţii este
o zi de luni care nu se mai termină însă
se văd stelele cele moarte.

/ce acoperă soarele
sunt nori. de vânt sunt
sunt nori. de vânt sunt
sunt nori. de vânt sunt
ce acoperă soarele/

Istoria vorbeşte bâlbâit. Lolmania. Lolmânia.
Ne-am ratat. în neştiinţă. am vrut să fugim de realitate dar realitatea
ne învaluia chiar şi visele şi ne-am ratat realitatea.
scria rothenberg "restul nu a fost decât un vis."
când eşti copil îl numeşti visuloi când eşti batrân îi spui visuleţ
îl strângi în pumn şi îi dai drumul să zboare atunci
când pumnul îl pui pe piept se deschide ca un crin şi
pieptul se scufundă fără să se înece.
vreau să vă zic/ cum mă cheamă
numele meu este îngropat/
în cenuşă numele meu/
nu e un nume" (J. Rothenberg)
nu încerca
să pricepi zeitgeistul
n-ai pricepe sau poate
dacă ai încerca să
percepi mai mult decât pricepi
ai înţelege că
tot ce ai făcut e de prisos şi tu eşti de vină
câţi scriitori au fost uitaţi în timp
atâţia scriu astăzi din afara timpului.

/ce acoperă soarele
sunt nori. de vânt sunt
sunt nori. de vânt sunt
sunt nori. de vânt sunt
ce acoperă soarele/

Eu sunt o fantomă, tu eşti curvă
sub umbrele nu este separabil nimic
nici tabieturile noastre şi
fantomele au nevoie de umbrele şi deşi
plutesc oricum tu eşti udă oricum.

/ce acoperă soarele
sunt nori. de vânt sunt
sunt nori. de vânt sunt
sunt nori. de vânt sunt
ce acoperă soarele/

De ce vikule Dumnezeu e orgasm?
Ceva îmi blochează ieşirea de pe facebook nu e
nici o dimensiune un suflet trist se ascunde după obiecte de artă şi stă
acolo mai mult timp şi sughită când realizezi că
eşti om şi ce fel de om îţi vine să-ţi bagi
pula în tot felul de lucruri din curiozitate
încerc să nu supravieţuiesc şi e singurul lucru care îmi iese
oricât de bun aş fi trăiesc cu răul
de ce pula mea Dumnezeu?
Nici nu le-a părut rău şi
n-au uitat niciodată că m-au îngropat
n-am crezut vreodată că voi deveni o dorinţă
viaţa e o cicatrice şi este foarte bine că e aşa
ca să vedeţi ce se poate face în grotă din pula mea şi
slobozii care curg pe ochii ei negrii o pictură rupestră care tremură
pula mea înainte şi înapoi, în stânga şi în dreapta
în sus şi în jos tot eu şi pula mea şi pe aici şi pe dincolo
aleluia aleluia aleluia e numai exicitaţie.

/ce acoperă soarele
sunt nori. de vânt sunt
sunt nori. de vânt sunt
sunt nori. de vânt sunt
ce acoperă soarele/

Nici măcar un ţăran pierdut
suflet recompensă
dragoste cred că
povestea mea
se termină aici.

Până la urmă noi suntem cârtiţe cârtiţele
acelea care n-au suferit
de blazare şi n-au lăsat viaţa
să le sape, nici n-au calculat profunzimea.

/ce acoperă soarele
sunt nori. de vânt sunt
sunt nori. de vânt sunt
sunt nori. de vânt sunt
ce acoperă soarele/

Adevărul. nu are.
sens.
Adevărul ştiinţific. nu e
ştiiţific. nu e.
actual.
tu trebuie să te îndoieşti
de tot nu şi de tine
tu trebuie să găseşti
ceva actual
în care să-ţi pui nădejdea. dar nu.
nădejdea. nădejdea vine din frică.
mai degrabă toată dragostea şi să-i
spui Dumnezeu. Nu. Isus vă dă. Dumnezeu. Numai el vrea să dea.
Cel care dă este stăpân. Lui. Mami Cosmos. toată dragostea lui Mami Cosmos.
Mami Cosmos care nu avortează. ea nu. naşte copii pe pilot automat.
ea absoarbe şi abureşte. energie pură. ne face surprize.
noi suntem surprize când ştergem geamurile.

/ce acoperă soarele
sunt nori. de vânt sunt
sunt nori. de vânt sunt
sunt nori. de vânt sunt
ce acoperă soarele/

Îmi plac cei care urăsc.
îmi place să fiu urât
de cei care urăsc cu mine şi
îi urăsc pe cei care nu
urăsc cu mine
îmi place şi nu-mi place
îmi place să urăsc ce nu-mi place şi
nu-mi place să urăsc ce îmi place dar
e distractiv.

/ce acoperă soarele
sunt nori. de vânt sunt
sunt nori. de vânt sunt
sunt nori. de vânt sunt
ce acoperă soarele/

Am un ţipăt care mă sugrumă şi
mi-e teamă să sper.
o să spun, ah! O să spun
degeaba. Îi sugrumă pe alţii.
ţipătul care ne sugrumă e al nostru şi
nu ştim cine suntem.
ţipătul care ne sugrumă
ţipătul e al nostru şi
e bun dar
nu-l vom recunoaşte
vreodată oficial.

/ce acoperă soarele
sunt nori. de vânt sunt
sunt nori. de vânt sunt
sunt nori. de vânt sunt
ce acoperă soarele/

Trei oameni puri în jurul unei beri
eu, nichita şi blake
eu, nichita şi blake
eu, nichita şi blake şi
nimeni, nimic, niciodată
doar eu, nichita şi blake
ascultând răsuflarea la ureche
cu ghiozdănaşele pe umeri ca
pe o incantaţie din timpul zero.
Trei oameni puri pănâ-n dimineaţă şi
nimeni, nimic, niciodată
sunetul sfârşitului de recreaţie şi
nimeni, nimic, niciodată
atât au durat trei oameni puri.
S-au spart.
am rămas eu şi răsuflarea ca
o incantaţie şi
nimeni, nimic, niciodată
doar eu şi pierderea răsuflării şi
nostalgia ca un ghimpe într-un balon de aer cald.

/ce acoperă soarele
sunt nori. de vânt sunt
sunt nori. de vânt sunt
sunt nori. de vânt sunt
ce acoperă soarele/

încrederea lui era dată de podoabe
găsite. în cadavrele unor. cărăuşi
el le ştergea de praf şi le investiga atent.
cărăuşi dalmaţieni ce ascund griuri.
Neîncrederea lui. cel care scria
era dată de faptul că putea fi şi el
era el, şi-a dat seama mai târziu dar
nu era prea târziu să înghită praful.
el. praful. el. praful. stele. noi. el.
praful. noi. stele. prea târziu
să spui că merită.

/ce acoperă soarele
sunt nori. de vânt sunt
sunt nori. de vânt sunt
sunt nori. de vânt sunt
ce acoperă soarele/

Viaţa e mai mult dreaptă cu cei nedrepţi
cei nedrepţi sunt mulţi, viaţa e mai mult dreaptă.
o bună întrebare,
unde-i inima aia mare de ai văzut-o-n vis?
Poate veni Isus pentru a doua oară
să ne salute, lui nu-i este ruşine
nici nouă nu, la fel o să rămână
ea, lumea, la fel. Orice lucru,

băgat într-un cadru, neaclimatizat cu
acel cadru poate părea eronat. cadrul
e eronat. acel cadru. Cum şi un penis în
vulvă poate fi o
eroare, de cele mai multe ori. este.
este. cu siguranţă. Este
puţin ciudat să cred că
aici s-au mutat
chiar aici
într-o minte bogată ca şi a mea.
Vor să-mi predea nebunia
frumoasă dar ştiu deja că
universităţile te fac să rămâi
mic într-un colectiv mare.

Este poftit Isus
poate veni Isus,
este rugat să vină Isus
poate veni să ne salute
o să plece şi o să ne uite
vrea să ne uite
o să plece şi o să-l bârfim
vrem să-l bârfim.
O bună întrebare,
unde-i inima aia mare de ai văzut-o-n vis?
Este oare ce am clădit?
Este cu siguranţă. Este şi
ce am dărâmat ca să clădim peste.
Este. Viaţa. Aşa este. viaţa.
Viaţa e mai mult dreaptă cu cei nedrepţi
cei nedrepţi sunt mulţi, viaţa e mai mult dreaptă.

/ce acoperă soarele
sunt nori. de vânt sunt
sunt nori. de vânt sunt
sunt nori. de vânt sunt
ce acoperă soarele/

eşti în afara actului poetic”. ah, actul poetic. da,
acum sunt. nu mi-e ruşine, e şi justificat. nu mi-e ruşine să justific. e musai.
e şi lăudabilă o astfel de încercare nedefinită încă. Ce ţine în viaţă
nu sunt cititorii. ci mai degrabă, profanatorii şi groparii
care lucrează simultan acelaşi petec de pământ.
aşa se ţine în viaţă, aşa se ocroteşte. mie asta îmi place. dar
când un gropar moare poezia câştigă. Ilegalizarea drogurilor

generate de natură pe cale naturală precum şi alţi factori,
a dus la o relaţie artificială cu acestea.
frumuseţea naturii stă în pletitudinea ei. spiritualitatea
sau ceea ce defineşte spiritul ca parte integrantă în lume este un

afect al iubirii de înţelepciune şi a credinţei fiecăruia şi nu invers.
nebunul este în armonie cu natura. gândesc deci sunt conştient.
spectrul conştiinţei umane este gândirea. Şi o vrăbiuţă are
conştiinţă. spectrul conştiinţei sale este zborul.
Îmi lipseşte dreptatea, este singurul lucru. uneori am impresia că

tot ce îmi doresc este trivial, lipsit de orice noimă şi mi-e teamă să
nu ne strivim fără să ne spulberăm./ ca două maşini, cu ochii în soare
cum au reuşit ei să dea drumul la sisteme şi când spun ei mă apucă

o stare de paranoia care mă dezamăgeşte profund fiindcă
mă aşteptam ca aceşti ei să fie mai puternici şi să termine
o dată cu mine dar aşa se sfârşeşte
orice stare de paranoia cu
o dezamăgire profundă, m-au lăsat
cu ochii în soare şi este distractiv. sunt slab şi
trag de fiare
cu cea a mai rămas.
să mă simt,
imbatabil.

/ce acoperă soarele
sunt nori. de vânt sunt
sunt nori. de vânt sunt
sunt nori. de vânt sunt
ce acoperă soarele/

să învăţăm să mulţumim marilor
înfrânţi pentru marile victorii şi
marilor învingători pentru marile
eşecuri ştiind că aici nu va fi niciodată pace
ar fi o scurtă prietenie a contradicţilor ar fi
cea mai scurtă şi mirobolantă plictiseală
pentru că nici măcar n-ar fi o plictiseală ci
o detaşare de la sursa primordială dacă
există aşa ceva ea este contopirea tuturor contradicţilor
într-o mutaţie exotică al cărui adn este suma tuturor adn-urilor,
este un duşman şi un prieten în fiecare magician.

se vor numi aceia care au suferit în vâscă pentru crezul lor
aceia care s-au ridicat din moloz şi au strigat
câtă veselie câtă tristeţe şi n-au văzut nimic prematur în a îndrăzni
acum este timpul ca noi să luăm aceste relicve şi să le împodobim femeile
aceia care au confundat tranvaie şi au ajuns într-un loc relativ
aceia care au visat cu ochii deschişi şi şi-au spălat faţa cu săpun

trezit cu aceleaşi vise, relicve şi întrebări
pe care le contemplu diferit din prisma faptului că sunt atât de schimbat
realizez că nu le-am contemplat vreodată esenţa noi nu vom avea niciodată
tot ce ne dorim fiindcă întocmai această amăgire este esenţa aspiraţiei ce
mă pune în mişcare dar astăzi nu mai am nici o dorinţă sunt ca un zombie
într-o zi de concediu catapultat într-o viaţă care nu e a mea fiindcă nu m-am
ocupat de ea am observat că îmi place să vorbesc singur şi să-mi ascult
răstălmâcirile pe care n-aş vrea să le asculte şi altcineva sunt deja suficiente şi nu
cred că n-au fost niciodată arhi-insuficiente dar ele au crescut spontan
trezit cu aceleaşi vise, relicve şi întrebări acum este ziua cea mare în care
vom fura fericirea altora lucru care nu ne va face fericiţi viku
orice lucru bun sau rău este posibil mai puţin fericirea ta

timpul în care nu lupt este timpul câştigat
se vor numi nori de vânt aceia care au fost terapeuţi bolnavi ţinuţi la pat şi
s-au lepădat de aspiraţii şi conservare acceptând trecerea trenului ca
pe o nălucă şi de fiecare dată când a trecut oameni buni, răi n-au cumpărat
de la noi şi chiar dacă au cumpărat n-au luat cu ei acasă fiindcă
nu erau niciodată acasă aceeia care au studiat fenomenele fiinţării şi au învăţat
să renunţe în primul rând la ei au înţeles că în mare parte sunt aceleaşi
lucruri plăcute pe care le-au mai făcut
acum este timpul ca noi să nu mai vedem în asta o salvare ci o voce
care ne cheamă şi tot ne cheamă, o voce rătăcită într-un tren de armată
o voce de nimfă candidă care se fereşte continuu şi pică în capcane unde
sunt adăpostiţi scheleţi chemaţi la datoria de a fi ispitiţi şi partea bună este
nu sunt singur ci omul în sine este aşa rupt în cur dar acoperit cu relicve
care nu alunecă niciodată în groapă şi la care tânjesc fiindcă pot orbi ochii răi
acum este timpul ca noi să luăm aceste relicve şi să le împodobim femeile

acum este ziua cea mare în care
vom fura fericirea altora lucru care nu ne va face fericiţi viku
orice lucru bun sau rău este posibil mai puţin fericirea ta şi atunci
se vor numi nori de vânt aceia care n-au vândut fericirea lor pe fericirea altora

aceia care nu şi-au lăsat modelată bucuria de a fi ceva de moment deşi
au avut rezerve nu s-au contopit cu ei însăşi şi au trăit mereu în îndoială
care au iubit-o nu s-au luptat cu tristeţea şi au întreţinut focul aceia
care au îmbătrânit întinerind renunţând la tot şi nori de vânt care nu dispar,
fantomele nu dispar aceia care au înţeles că dacă ceva este la îndemână nu
înseamnă cu acel ceva a fost furat eu am luat cu minte ce era pentru ei nefolositor,
care au încălcat legea şi aceia care au înţeles că cea mai mare victorie şi singura
este pierderea trupului
aceia care s-au lasaţi purtaţi de căldura dorului şi au făcut din aceia lăstari
aceia care au fost sinceri cu ei însuşi şi au tăcut şi s-au îmbrăcat cu morţi
cu mes ami aţi lua aliaţi înseamnă a face referinţe la
aceia a căror nume au fost inscripţionate în conştiinţa popoarelor nori de vânt şi
relicve ascunse în gânduri adânci

un pistol cu capse îmi masează discret tâmpla şi mi-o îndeasă în frunte dar nu e timpul
trezit cu aceleaşi vise, relicve şi întrebări şi timpul în care nu lupt
este timpul câştigat
sunt conştient că
mă reduc la nimic şi nici un gând
în afară de o răceală gravă de toamnă

se vor numi nori de vânt aceia care
au apucat să ajungă în locul unde n-au fost
niciodată morţi
vor rămâne şi vor avea copii şi vor face
serbări de etnopoezie
în numele tatălui şi a fiului
pesimist, constructiv
buimac ceva simbolic
îmi recuperează starea de a fi
prezent mereu
se vor numi nori de vânt nimeni.

Să tragi cu dinţii de ceva. Să ţii perna strâns, cât se poate de strâns şi să zbieri când cineva trage de ea, să zbieri de fiecare dată când ţi se dă ocazia. Să i-o înapoiezi domnului nemototolită. Eu vreu să fiu ceva şi am să fiu acel ceva indiferent de cum eşti tu. Mătăsoasă la margini, socotesc că nu-i valoroasă. Aşa că i-o voi da nemototolită pot să visez cu ochii deschişi. Visul cu ochii deschişi este ca şi un copil nu trebuie să-l omori orientează-l şi arată-i lucrurile dure pe care e greu să le mişti chiar şi cu imaginaţia va ştii ce să facă se va ascunde după tine şi te va împinge de la spate ca pe o locomotivă înţepenită în vreme. Mişcarea aceasta de dute vino e tot ce percep. Se vor numi.
.
.
.
aceia care au suferit în vâscă pentru crezul lor aceia care s-au ridicat din moloz şi au strigat câtă veselie câtă tristeţe şi n-au văzut nimic prematur în a îndrăzni acum este timpul ca noi să luăm aceste relicve şi să le împodobim femeile aceia care au confundat tranvaie şi au ajuns într-un loc relativ aceia care au visat cu ochii deschişi şi şi-au spălat faţa cu săpun. Trezit curat pe faţă cu aceleaşi vise, relicve şi întrebări fără nici o mediaţie, ora şi nimic altceva. Buimac ceva simbolic îmi recuperează starea de a fi prezent mereu sunt cât e ceasul şi ceasul nu mai are baterie şi e prima durere la care râd dintr-un şir nesfârşit ca o şiră trasă din corpuri până-n ceruri.

Nu de mult credeam că sunt poet nu era
un statut dar mă facea fericit şi poate că nu sunt decât
eu de vină care am crescut o dată cu pretenţiile.
Aştept neliniştit pozele voastre de la mare
în care aţi surprins valurile cu braţele
voi mângâia pixelii şi îmi vor rămâne pe mâini braţele

cu aceleaşi vise, relicve şi întrebări...
A venit vremea să le dovedim că
am învăţat să acceptăm toate căcaturile şi
să ne jucăm cu jucăriile lor fără să le cerem voie.
pentru mine poţi să alegi între mecanismul
ascendental, descendental şi transcedental
unde nu-i cu toată dragostea cât mai este
din ea este toată dragostea pentru mine
nici abolire nici întristare nici reverie
nici amorţeală fie doar omniscienţă
pentru mine sunt conştient că mă reduc la nimic şi
nici un gând în afară de o răceală gravă de toamnă,
eu cu mine şi cu pielea de găină.fără
aceleaşi vise, relicve şi întrebări./

Eu cu mine împăcat pot fi oriunde.
aflat mereu între altruism şi
egoism şi canale de comunicare
blocate cu goluri sau curăţate cu plinuri
să fii un om sau să fim toţi un om acum
este timpul să ne umplem sufletele şi
să lăsăm toate ratările egoiste să descrească.

Acum câţiva ani la o gala de poezie
doi autori şi-au pus cărţile
în stânga şi-n dreapta cântarului
le-au apropiat timid cate un pic
până au prins curaj şi şi-au unit forţele
la a doua carte scrisă cu ambele
emisfere ruinele unui Babylon
se vor spulbera ruinele pe care stăm
cu fundul să clădim alte ruine.

/ce acoperă soarele
sunt nori. de vânt sunt
sunt nori. de vânt sunt
sunt nori. de vânt sunt
ce acoperă soarele/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu