Nori de Vânt (Ciclu poetic)

se vor numi nori de vânt aceia care

au apucat să ajungă în locul unde n-au fost

niciodată morţi

vor rămâne şi vor avea copii şi vor face

serbări de etnopoezie

în numele tatălui şi a fiului

pesimist, constructiv

buimac ceva simbolic

îmi recuperează starea de a fi

prezent mereu

/ce acoperă soarele

sunt nori. de vânt sunt

sunt nori. de vânt sunt

sunt nori. de vânt sunt

ce acoperă soarele/

pişa-m-aş pe mine nu venim din maimuţe

dar văd câteva se uită lung la cer

după ce se aude un sunet ascuţit şi

enervant şi îşi

trag o palmă peste frunte

pişa-m-aş pe mine am avut un vis să ascult

telefonul preşedintelui şi să mă închin

pişa-m-aş pe mine în groapă tot

ce e luminos e inteligent şi greu de înţeles

aşa am învăţat să zic tare şi clar nu dar

în faţa morţii ştiu, am să tac deşi

aş vrea să spun duios da

pişa-m-aş pe mine pe tine pe ei pe noi pe voi pe ei/ ele

după ce am mâncat amanita să ne prelungim beatitudinea

după ce am avut cancer şi ne-am vindecat savurându-ne urina

după ce ne-am iluminat şi n-am mai văzut imbecili

toţi ne-au imitat şi s-au pişat pe noi şi le-am băut urina

doar eram nişte modele nu? Şi apoi cum poţi spune tare şi

clar nu în faţa beatitudinii?

Le-am băut urina de sete şi a fost aşa bine

nu mai vedeam nimic umilitor, nimic rău, îmi străluceau dinţii şi

ochii îmi lăcrimau de fericire, eram oameni pişa-m-aş pe mine deşi

aş vrea să spun duios da e splendita umanitate care îmi face sex oral

nu e nici măcar rău am învăţat să zbor să spun nu am învăţat că nu

contează ştiu să râd şi nu-mi pare rău acum sunt şi îmi place să fiu

/ce acoperă soarele

sunt nori. de vânt sunt

sunt nori. de vânt sunt

sunt nori. de vânt sunt

ce acoperă soarele/

Mie nu-mi place să merg încet şi poate că

ar trebui să mă plimb într-adevăr ca să nu

mă mai lovesc de oameni dar mie îmi place

să mă lupt, cei care se luptă nu merg încet.

Aş vrea să mă văd cum

aş vrea să mă văd.

Sunt suficient de matur

să-mi fac prieteni morţi

am reuşit să-mi fac prieteni morţi

cine a mai reuşit? Au reuşit şi alţi prieteni morţi şi

asta e o mare reuşită a umanităţii, în rest

s-a scăldat în râcă ca o sirenă în faţa ginecologului.

Este o mare diferenţă între a păstra tradiţia ca

tradiţionalist domestic şi a încerca s-o duci mai departe ca

tradiţionalist vizionar. Visul

este semnul suprem. înainte îmi placea să nu ştiu ce...

Peste poeţi se lasă apăsător underground-ul

unde s-au dus toate lucrurile grele?

Cum au reuşit să ni le fure?

Nu trebuie să te justifici, e o prostie

toţi se justifică chiar şi

cei care afirmă.

Degetul care se pune pe rană

trebuie să fie întodeauna indexul înmuiat în stup

iată o rană! În formă de peşte ce seacă

Dunărea în urma ei noi nu minţim frumos

noi nu avem dreptul

să avem dreptate în asta

ni se arată dreptatea

întâi se alege praful ăsta este cursul Dunării şi

tot ce se revarsă în ţara lui dracu' dar

dracu' a murit şi după

se găseşte profunzimea

deşi se putea face înainte de vreme din pietre bureţi

de care să ne agăţăm dorinţele care ne trag în jos şi

la ce folos să-ţi doreşti disparţia nopţii este

o zi de luni care nu se mai termină însă

se văd stelele cele moarte.

/ce acoperă soarele

sunt nori. de vânt sunt

sunt nori. de vânt sunt

sunt nori. de vânt sunt

ce acoperă soarele/

Istoria vorbeşte bâlbâit. Lolmania. Lolmânia.

Ne-am ratat. în neştiinţă. am vrut să fugim de realitate dar realitatea

ne învaluia chiar şi visele şi ne-am ratat realitatea.

scria rothenberg "restul nu a fost decât un vis."

când eşti copil îl numeşti visuloi când eşti batrân îi spui visuleţ

îl strângi în pumn şi îi dai drumul să zboare atunci

când pumnul îl pui pe piept se deschide ca un crin şi

pieptul se scufundă fără să se înece.

vreau să vă zic/ cum mă cheamă

numele meu este îngropat/

în cenuşă numele meu/

nu e un nume" (J. Rothenberg)

nu încerca

să pricepi zeitgeistul

n-ai pricepe sau poate

dacă ai încerca să

percepi mai mult decât pricepi

ai înţelege că

tot ce ai făcut e de prisos şi tu eşti de vină

câţi scriitori au fost uitaţi în timp

atâţia scriu astăzi din afara timpului.

/ce acoperă soarele

sunt nori. de vânt sunt

sunt nori. de vânt sunt

sunt nori. de vânt sunt

ce acoperă soarele/

Eu sunt o fantomă, tu eşti curvă

sub umbrele nu este separabil nimic

nici tabieturile noastre şi

fantomele au nevoie de umbrele şi deşi

plutesc oricum tu eşti udă oricum.

/ce acoperă soarele

sunt nori. de vânt sunt

sunt nori. de vânt sunt

sunt nori. de vânt sunt

ce acoperă soarele/

De ce vikule Dumnezeu e orgasm?

Ceva îmi blochează ieşirea de pe facebook nu e

nici o dimensiune un suflet trist se ascunde după obiecte de artă şi stă

acolo mai mult timp şi sughită când realizezi că

eşti om şi ce fel de om îţi vine să-ţi bagi

pula în tot felul de lucruri din curiozitate

încerc să nu supravieţuiesc şi e singurul lucru care îmi iese

oricât de bun aş fi trăiesc cu răul

de ce pula mea Dumnezeu?

Nici nu le-a părut rău şi

n-au uitat niciodată că m-au îngropat

n-am crezut vreodată că voi deveni o dorinţă

viaţa e o cicatrice şi este foarte bine că e aşa

ca să vedeţi ce se poate face în grotă din pula mea şi

slobozii care curg pe ochii ei negrii o pictură rupestră care tremură

pula mea înainte şi înapoi, în stânga şi în dreapta

în sus şi în jos tot eu şi pula mea şi pe aici şi pe dincolo

aleluia aleluia aleluia e numai exicitaţie.

/ce acoperă soarele

sunt nori. de vânt sunt

sunt nori. de vânt sunt

sunt nori. de vânt sunt

ce acoperă soarele/

Nici măcar un ţăran pierdut

suflet recompensă

dragoste cred că

povestea mea

se termină aici.

Până la urmă noi suntem cârtiţe cârtiţele

acelea care n-au suferit

de blazare şi n-au lăsat viaţa

să le sape, nici n-au calculat profunzimea.

/ce acoperă soarele

sunt nori. de vânt sunt

sunt nori. de vânt sunt

sunt nori. de vânt sunt

ce acoperă soarele/

Adevărul. nu are.

sens.

Adevărul ştiinţific. nu e

ştiiţific. nu e.

actual.

tu trebuie să te îndoieşti

de tot nu şi de tine

tu trebuie să găseşti

ceva actual

în care să-ţi pui nădejdea. dar nu.

nădejdea. nădejdea vine din frică.

mai degrabă toată dragostea şi să-i

spui Dumnezeu. Nu. Isus vă dă. Dumnezeu. Numai el vrea să dea.

Cel care dă este stăpân. Lui. Mami Cosmos. toată dragostea lui Mami Cosmos.

Mami Cosmos care nu avortează. ea nu. naşte copii pe pilot automat.

ea absoarbe şi abureşte. energie pură. ne face surprize.

noi suntem surprize când ştergem geamurile.

/ce acoperă soarele

sunt nori. de vânt sunt

sunt nori. de vânt sunt

sunt nori. de vânt sunt

ce acoperă soarele/

Îmi plac cei care urăsc.

îmi place să fiu urât

de cei care urăsc cu mine şi

îi urăsc pe cei care nu

urăsc cu mine

îmi place şi nu-mi place

îmi place să urăsc ce nu-mi place şi

nu-mi place să urăsc ce îmi place dar

e distractiv.

/ce acoperă soarele

sunt nori. de vânt sunt

sunt nori. de vânt sunt

sunt nori. de vânt sunt

ce acoperă soarele/

Am un ţipăt care mă sugrumă şi

mi-e teamă să sper.

o să spun, ah! O să spun

degeaba. Îi sugrumă pe alţii.

ţipătul care ne sugrumă e al nostru şi

nu ştim cine suntem.

ţipătul care ne sugrumă

ţipătul e al nostru şi

e bun dar

nu-l vom recunoaşte

vreodată oficial.

/ce acoperă soarele

sunt nori. de vânt sunt

sunt nori. de vânt sunt

sunt nori. de vânt sunt

ce acoperă soarele/

Trei oameni puri în jurul unei beri

eu, nichita şi blake

eu, nichita şi blake

eu, nichita şi blake şi

nimeni, nimic, niciodată

doar eu, nichita şi blake

ascultând răsuflarea la ureche

cu ghiozdănaşele pe umeri ca

pe o incantaţie din timpul zero.

Trei oameni puri pănâ-n dimineaţă şi

nimeni, nimic, niciodată

sunetul sfârşitului de recreaţie şi

nimeni, nimic, niciodată

atât au durat trei oameni puri.

S-au spart.

am rămas eu şi răsuflarea ca

o incantaţie şi

nimeni, nimic, niciodată

doar eu şi pierderea răsuflării şi

nostalgia ca un ghimpe într-un balon de aer cald.

/ce acoperă soarele

sunt nori. de vânt sunt

sunt nori. de vânt sunt

sunt nori. de vânt sunt

ce acoperă soarele/

încrederea lui era dată de podoabe

găsite. în cadavrele unor. cărăuşi

el le ştergea de praf şi le investiga atent.

cărăuşi dalmaţieni ce ascund griuri.

Neîncrederea lui. cel care scria

era dată de faptul că putea fi şi el

era el, şi-a dat seama mai târziu dar

nu era prea târziu să înghită praful.

el. praful. el. praful. stele. noi. el.

praful. noi. stele. prea târziu

să spui că merită.

/ce acoperă soarele

sunt nori. de vânt sunt

sunt nori. de vânt sunt

sunt nori. de vânt sunt

ce acoperă soarele/

Viaţa e mai mult dreaptă cu cei nedrepţi

cei nedrepţi sunt mulţi, viaţa e mai mult dreaptă.

o bună întrebare,

unde-i inima aia mare de ai văzut-o-n vis?

Poate veni Isus pentru a doua oară

să ne salute, lui nu-i este ruşine

nici nouă nu, la fel o să rămână

ea, lumea, la fel. Orice lucru,

băgat într-un cadru, neaclimatizat cu

acel cadru poate părea eronat. cadrul

e eronat. acel cadru. Cum şi un penis în

vulvă poate fi o

eroare, de cele mai multe ori. este.

este. cu siguranţă. Este

puţin ciudat să cred că

aici s-au mutat

chiar aici

într-o minte bogată ca şi a mea.

Vor să-mi predea nebunia

frumoasă dar ştiu deja că

universităţile te fac să rămâi

mic într-un colectiv mare.

Este poftit Isus

poate veni Isus,

este rugat să vină Isus

poate veni să ne salute

o să plece şi o să ne uite

vrea să ne uite

o să plece şi o să-l bârfim

vrem să-l bârfim.

O bună întrebare,

unde-i inima aia mare de ai văzut-o-n vis?

Este oare ce am clădit?

Este cu siguranţă. Este şi

ce am dărâmat ca să clădim peste.

Este. Viaţa. Aşa este. viaţa.

Viaţa e mai mult dreaptă cu cei nedrepţi

cei nedrepţi sunt mulţi, viaţa e mai mult dreaptă.

/ce acoperă soarele

sunt nori. de vânt sunt

sunt nori. de vânt sunt

sunt nori. de vânt sunt

ce acoperă soarele/

„eşti în afara actului poetic”. ah, actul poetic. da,

acum sunt. nu mi-e ruşine, e şi justificat. nu mi-e ruşine să justific. e musai.

e şi lăudabilă o astfel de încercare nedefinită încă. Ce ţine în viaţă

nu sunt cititorii. ci mai degrabă, profanatorii şi groparii

care lucrează simultan acelaşi petec de pământ.

aşa se ţine în viaţă, aşa se ocroteşte. mie asta îmi place. dar

când un gropar moare poezia câştigă. Ilegalizarea drogurilor

generate de natură pe cale naturală precum şi alţi factori,

a dus la o relaţie artificială cu acestea.

frumuseţea naturii stă în pletitudinea ei. spiritualitatea

sau ceea ce defineşte spiritul ca parte integrantă în lume este un

afect al iubirii de înţelepciune şi a credinţei fiecăruia şi nu invers.

nebunul este în armonie cu natura. gândesc deci sunt conştient.

spectrul conştiinţei umane este gândirea. Şi o vrăbiuţă are

conştiinţă. spectrul conştiinţei sale este zborul.

Îmi lipseşte dreptatea, este singurul lucru. uneori am impresia că

tot ce îmi doresc este trivial, lipsit de orice noimă şi mi-e teamă să

nu ne strivim fără să ne spulberăm./ ca două maşini, cu ochii în soare

cum au reuşit ei să dea drumul la sisteme şi când spun ei mă apucă

o stare de paranoia care mă dezamăgeşte profund fiindcă

mă aşteptam ca aceşti ei să fie mai puternici şi să termine

o dată cu mine dar aşa se sfârşeşte

orice stare de paranoia cu

o dezamăgire profundă, m-au lăsat

cu ochii în soare şi este distractiv. sunt slab şi

trag de fiare

cu cea a mai rămas.

să mă simt,

imbatabil.

/ce acoperă soarele

sunt nori. de vânt sunt

sunt nori. de vânt sunt

sunt nori. de vânt sunt

ce acoperă soarele/

să învăţăm să mulţumim marilor

înfrânţi pentru marile victorii şi

marilor învingători pentru marile

eşecuri ştiind că aici nu va fi niciodată pace

ar fi o scurtă prietenie a contradicţilor ar fi

cea mai scurtă şi mirobolantă plictiseală

pentru că nici măcar n-ar fi o plictiseală ci

o detaşare de la sursa primordială dacă

există aşa ceva ea este contopirea tuturor contradicţilor

într-o mutaţie exotică al cărui adn este suma tuturor adn-urilor,

este un duşman şi un prieten în fiecare magician.

se vor numi aceia care au suferit în vâscă pentru crezul lor

aceia care s-au ridicat din moloz şi au strigat

câtă veselie câtă tristeţe şi n-au văzut nimic prematur în a îndrăzni

acum este timpul ca noi să luăm aceste relicve şi să le împodobim femeile

aceia care au confundat tranvaie şi au ajuns într-un loc relativ

aceia care au visat cu ochii deschişi şi şi-au spălat faţa cu săpun

trezit cu aceleaşi vise, relicve şi întrebări

pe care le contemplu diferit din prisma faptului că sunt atât de schimbat

realizez că nu le-am contemplat vreodată esenţa noi nu vom avea niciodată

tot ce ne dorim fiindcă întocmai această amăgire este esenţa aspiraţiei ce

mă pune în mişcare dar astăzi nu mai am nici o dorinţă sunt ca un zombie

într-o zi de concediu catapultat într-o viaţă care nu e a mea fiindcă nu m-am

ocupat de ea am observat că îmi place să vorbesc singur şi să-mi ascult

răstălmâcirile pe care n-aş vrea să le asculte şi altcineva sunt deja suficiente şi nu

cred că n-au fost niciodată arhi-insuficiente dar ele au crescut spontan

trezit cu aceleaşi vise, relicve şi întrebări acum este ziua cea mare în care

vom fura fericirea altora lucru care nu ne va face fericiţi viku

orice lucru bun sau rău este posibil mai puţin fericirea ta

timpul în care nu lupt este timpul câştigat

se vor numi nori de vânt aceia care au fost terapeuţi bolnavi ţinuţi la pat şi

s-au lepădat de aspiraţii şi conservare acceptând trecerea trenului ca

pe o nălucă şi de fiecare dată când a trecut oameni buni, răi n-au cumpărat

de la noi şi chiar dacă au cumpărat n-au luat cu ei acasă fiindcă

nu erau niciodată acasă aceeia care au studiat fenomenele fiinţării şi au învăţat

să renunţe în primul rând la ei au înţeles că în mare parte sunt aceleaşi

lucruri plăcute pe care le-au mai făcut

acum este timpul ca noi să nu mai vedem în asta o salvare ci o voce

care ne cheamă şi tot ne cheamă, o voce rătăcită într-un tren de armată

o voce de nimfă candidă care se fereşte continuu şi pică în capcane unde

sunt adăpostiţi scheleţi chemaţi la datoria de a fi ispitiţi şi partea bună este

nu sunt singur ci omul în sine este aşa rupt în cur dar acoperit cu relicve

care nu alunecă niciodată în groapă şi la care tânjesc fiindcă pot orbi ochii răi

acum este timpul ca noi să luăm aceste relicve şi să le împodobim femeile

acum este ziua cea mare în care

vom fura fericirea altora lucru care nu ne va face fericiţi viku

orice lucru bun sau rău este posibil mai puţin fericirea ta şi atunci

se vor numi nori de vânt aceia care n-au vândut fericirea lor pe fericirea altora

aceia care nu şi-au lăsat modelată bucuria de a fi ceva de moment deşi

au avut rezerve nu s-au contopit cu ei însăşi şi au trăit mereu în îndoială

care au iubit-o nu s-au luptat cu tristeţea şi au întreţinut focul aceia

care au îmbătrânit întinerind renunţând la tot şi nori de vânt care nu dispar,

fantomele nu dispar aceia care au înţeles că dacă ceva este la îndemână nu

înseamnă cu acel ceva a fost furat eu am luat cu minte ce era pentru ei nefolositor,

care au încălcat legea şi aceia care au înţeles că cea mai mare victorie şi singura

este pierderea trupului

aceia care s-au lasaţi purtaţi de căldura dorului şi au făcut din aceia lăstari

aceia care au fost sinceri cu ei însuşi şi au tăcut şi s-au îmbrăcat cu morţi

cu mes ami aţi lua aliaţi înseamnă a face referinţe la

aceia a căror nume au fost inscripţionate în conştiinţa popoarelor nori de vânt şi

relicve ascunse în gânduri adânci

un pistol cu capse îmi masează discret tâmpla şi mi-o îndeasă în frunte dar nu e timpul

trezit cu aceleaşi vise, relicve şi întrebări şi timpul în care nu lupt

este timpul câştigat

sunt conştient că

mă reduc la nimic şi nici un gând

în afară de o răceală gravă de toamnă

se vor numi nori de vânt aceia care

au apucat să ajungă în locul unde n-au fost

niciodată morţi

vor rămâne şi vor avea copii şi vor face

serbări de etnopoezie

în numele tatălui şi a fiului

pesimist, constructiv

buimac ceva simbolic

îmi recuperează starea de a fi

prezent mereu

se vor numi nori de vânt nimeni.

Să tragi cu dinţii de ceva. Să ţii perna strâns, cât se poate de strâns şi să zbieri când cineva trage de ea, să zbieri de fiecare dată când ţi se dă ocazia. Să i-o înapoiezi domnului nemototolită. Eu vreu să fiu ceva şi am să fiu acel ceva indiferent de cum eşti tu. Mătăsoasă la margini, socotesc că nu-i valoroasă. Aşa că i-o voi da nemototolită pot să visez cu ochii deschişi. Visul cu ochii deschişi este ca şi un copil nu trebuie să-l omori orientează-l şi arată-i lucrurile dure pe care e greu să le mişti chiar şi cu imaginaţia va ştii ce să facă se va ascunde după tine şi te va împinge de la spate ca pe o locomotivă înţepenită în vreme. Mişcarea aceasta de dute vino e tot ce percep. Se vor numi.

.

.

.

aceia care au suferit în vâscă pentru crezul lor aceia care s-au ridicat din moloz şi au strigat câtă veselie câtă tristeţe şi n-au văzut nimic prematur în a îndrăzni acum este timpul ca noi să luăm aceste relicve şi să le împodobim femeile aceia care au confundat tranvaie şi au ajuns într-un loc relativ aceia care au visat cu ochii deschişi şi şi-au spălat faţa cu săpun. Trezit curat pe faţă cu aceleaşi vise, relicve şi întrebări fără nici o mediaţie, ora şi nimic altceva. Buimac ceva simbolic îmi recuperează starea de a fi prezent mereu sunt cât e ceasul şi ceasul nu mai are baterie şi e prima durere la care râd dintr-un şir nesfârşit ca o şiră trasă din corpuri până-n ceruri.

Nu de mult credeam că sunt poet nu era

un statut dar mă facea fericit şi poate că nu sunt decât

eu de vină care am crescut o dată cu pretenţiile.

Aştept neliniştit pozele voastre de la mare

în care aţi surprins valurile cu braţele

voi mângâia pixelii şi îmi vor rămâne pe mâini braţele

cu aceleaşi vise, relicve şi întrebări...

A venit vremea să le dovedim că

am învăţat să acceptăm toate căcaturile şi

să ne jucăm cu jucăriile lor fără să le cerem voie.

pentru mine poţi să alegi între mecanismul

ascendental, descendental şi transcedental

unde nu-i cu toată dragostea cât mai este

din ea este toată dragostea pentru mine

nici abolire nici întristare nici reverie

nici amorţeală fie doar omniscienţă

pentru mine sunt conştient că mă reduc la nimic şi

nici un gând în afară de o răceală gravă de toamnă,

eu cu mine şi cu pielea de găină.fără

aceleaşi vise, relicve şi întrebări./

Eu cu mine împăcat pot fi oriunde.

aflat mereu între altruism şi

egoism şi canale de comunicare

blocate cu goluri sau curăţate cu plinuri

să fii un om sau să fim toţi un om acum

este timpul să ne umplem sufletele şi

să lăsăm toate ratările egoiste să descrească.

Acum câţiva ani la o gala de poezie

doi autori şi-au pus cărţile

în stânga şi-n dreapta cântarului

le-au apropiat timid cate un pic

până au prins curaj şi şi-au unit forţele

la a doua carte scrisă cu ambele

emisfere ruinele unui Babylon

se vor spulbera ruinele pe care stăm

cu fundul să clădim alte ruine.

/ce acoperă soarele

sunt nori. de vânt sunt

sunt nori. de vânt sunt

sunt nori. de vânt sunt

ce acoperă soarele/