miercuri, 12 august 2015

Maşina din copacul vieţii (fragment)

Beau doar apă de la chiuvetă
şi sughit în continuu
beau apa în care plutesc morţii
s-au născut morţii
au trăit morţii
s-au spălat morţii
s-au pişat
m-am pişat şi eu
şi tot sughit.
Cineva să oprească nebunia asta
un copac
sigur, un copac ar putea
are inimă
trăieşte
putrezeşte
moare încet
dacă-l scoţi din pământ
şi totuşi nu-i scoţi şi inima
de ce ai face-o?
Ce ar mai fi aşa amuzant fără inimă
uite-l cum atinge
dar pe tine nu te atinge
bate vântul
el e vinovat că nu mă atinge
nu poate să facă nimic
e distractiv să laşi un copac să moară încet
opriţi nebunia asta
dă-l în pizda mă-sii pe tata care mi-a arătat cum se fute o mamă la şase ani
un cleptoman literar
cineva să oprească nebunia asta
se opreşte oricum
până la urmă
pe bune chiar se opreşte
ţi se ia şi inima şi gata
şi eşti pus în pământ fără inimă
acum creşti?
Nu că e distractiv?
Să nu-mi oferi totul
dă-mi cu porţia
dă-mi creanga ta
şi îţi voi da frânghia
dă-mi creanga ta prieten
şi mă voi dărui cu totul
voi fi toată a ta
numai trup lângă trunchi
numai trup fără suflet
numai beţe în roate
beţe şi pietre
beţe şi pietre şi prieteni
dă-mi creanga ta
şi îţi voi da inima
doar sinucide-te ar fi zis Pollock
doar nu e epoca ta
sunt doar fiarele strivite de tine
şi nu-mi dai o creangă să-ţi dau trupul?
Nu e epoca potrivită pentru asta
rabla aia e făcut bucăţi
nu valorează nimic
e o târfă fără nume
e goală
n-are istorie
n-are nimic
în afară de prieteni
mulţi prieteni
dar sunt plecaţi
ce faci să-i ţii aproape?
Ce faci pentru ei ca să te ia cu tine?
Dă-mi creanga ta prietene
şi îţi voi da şi frânghia şi trupul meu
e fără suflet
e gol
e uşor
trebuie să fie uşor
să închizi ochii fără să-i mai deschizi
trebuie să fie uşor să afli adevărul
dar ştii adevărul deja
n-am cui să-l spun
ai prieteni, ai mulţi prieteni
ce faci pentru ei să nu mai meargă şi să te asculte?
Totul le dau totul
tot timpul le-ai dat totul
şi acum le dau totul
dă-mi creanga ta, am nevoie de creanga ta să-mi agăţ trupul
şi să umblu goală pe aici
fără să-mi fie ruşine
o să fie distractiv
o să văd epoca potrivită
o să fie ceva
o rablă din altă epocă
şi o femeie din altă epocă
într-o cu totul şi cu totul altă epocă
să nu-mi spuneţi cum am făcut-o
vă spun eu
era dimineaţă.

Dă-mi creanga ta prietene şi îţi voi arăta calea
voi fi fructul tău copt şi stricat
vei fi hrana lor într-o cu totul şi cu totul altă epocă
n-o să mori şi nici eu n-o să mor
şi chiar dacă e de formă
e o formă vitală
dar scrisul nu e de formă
o să ne dezbrăcăm atât
şi o să facem mizerie
să cadă frunzele!
N-o să mă susţină
sunt grasă
e prietenul tău
o să-i dau totul
şi o să se rupă pentru tine
mă va acoperi cu palmele lui ca frunzele
cu timpul te vor respecta pentru că vei avea o vârstă
acum n-ai atunci nu vei avea parte de ajutor.