Poemul
Lumii. Is world's poem the love or wireless connection?
VĂ
INVIT SĂ SCRIEM ÎMPREUNĂ UN POEM COLECTIV. POEMUL NOSTRU, AL
TUTUROR, POEMUL LUMII!
„Fiecare
om poartă în el sufletul unui poet care a murit tânăr.” Plecând
de la vorbele lui Sainte-Beuve, m-am tot gândit cum ar trebui să
arate poemul lumii, fără să am habar ce este poemul lumii aşa că
am ajuns inevitabil la multiplele semnificaţii ale acestor cuvinte.
Poemul lumii ar putea fi istoria poeziei oficiale sau istoria poeziei
neoficiale sau ambele. Luând în considerare etimologia cuvântului
poezie, poemul lumii ar putea însemna omul sau lumea în sine.
Poemul lumii ar putea fi o poezie în care să se regăsească toţi
oamenii de pe planetă. S-ar putea regăsii în seva problemelor pe
care şi le pun existenţialiştii sau în efortul colectiv a
oamenilor de ştiinţă de a încerca să refacă primele clipe ale
universului. Ar putea fi la fel de bine un poem la care să participe
toată populaţia de pe glob.
Ar putea fi
un moment de reculegere sincronizat perfect sau cel mai mare lanţ
uman realizat vreodată. Poemul lumii ar putea fi telefonul fără
fir, apocalipsa sau venirea extratereştrilor. Ar putea fi
multiuniversul sau viaţa pe Terra. Poemul lumii ar putea fi sufletul
sau praful stelar, vidul sau internetul. În orice caz poemul lumii
ar trebui să unească oameni indiferent de etnie, religie, profesie,
gusturi, situaţie financiară ş.a.m.d. într-un singur om iar acest
lucru n-o poate face decât IUBIREA.
Ceea ce am
precizat mai sus este doar un exerciţiu de imaginaţie sau etalarea
unei idei îndrăzneţe ce vizează probabilitatea unei poezii
totale. Am să mă opresc aici, nu acesta fiind scopul meu ci
demararea unui experiment. Cu toate acestea am reuşit să găsesc un
cuvânt cheie, acela fiind COMUNIUNE.
Astfel
încât vă propun un experiment la care poate participa oricine
(indiferent de etnie, religie, profesie, situaţie financiară,
gusturi ş.a.m.d.) având ca scop redactarea unui POEM COLECTIV. Cum
zicea John Cage „poezia iese la iveală atunci când ne dăm seama
că nu posedăm nimic.” Nici măcar această poezie colectivă, cel
mult am putea spune că este „a noastră, a tuturor”, în nici un
caz „a mea, a lui.”
În general
într-un experiment dispar multe reguli în favoarea ludicului. Aşa
dar regulile jocului sunt simple:
1. Free
writing, folosiţi-vă imaginaţia
2. Fiecare
participant va beneficia de 10 credite (adică versuri). Folosiţile
cu încredere dar şi cu responsabilitate. Dată fiind durata lungă
a experimentului, versul dumneavoastră va conta nu ca vers în sine
ci în construcţia poemului în sine, deci luaţi în considerare
coerenţa poemului. Nu încercaţi să omorâţi poemul, nu uitaţi
versurile dumneavoastră vor fi continuate întodeauna şi mereu veţi
continua alt vers. Un participant îşi poate folosi creditele după
cum crede (de exemplu, poate scrie 2,3, 4, versuri dacă consideră
că este necesar).
3. Nu se va
urmări rimarea cu versul anterior.
4. Versurile
nu vor depăşi 45 de semne.
5. Primul
participant va începe poemul cu versul „Is world's poem the love
or wireless connection?” şi va avea dreptul să folosească doar
acest vers.
6. Nu se vor
folosi emoticoane şi alte semne hilare. Semnele acceptate sunt cele
clasice : , ; . ! ? - “' ( ) & ...
7. Poemul va
scris în limba de origine majoritară din cadrul grupului (în speţă
limba română) dar sunt acceptate şi limbile de circulaţie
internaţională ce folosesc alfabetul latin.
8. Dacă un
participant încalcă regulile, este pedepsit pentru egoismul lui
prin eliminare.
9. Nu
uitaţi, scriem împreună!
ALTE
PRECIZĂRI:
Pentru o
mai bună organizare autorul experimentului va aveea dreptul să
intervină pe text. (M-aş bucura ca acest lucru să se întâmple
foarte rar sau chiar deloc dacă este posibil) Vă asigur că am să
fiu foarte conştiincios cu versurile dumneavoastră şi mă voi
sfătui şi cu alţi scriitori pentru realizarea unui discurs cel
puţin decent.
Experimentul
are ca premiză această întrebare „Se poate face o conexiune
reală între oameni prin intermediul poeziei sau aceasta este
posibilă doar în urma întâlniri faţă în faţă?” „Wireless
connection” reprezintă interacţiunea la distanţă dintre oameni
indiferent dacă aceştia se cunosc sau nu. „Poemul Lumii"
dincolo de a fi o metaforă este un mod de a privi poezia ca pe o
terapie de grup având ca rol îmbunătăţirea relaţilor interumane
din acel grup prin intermediu poeziei.
Intenţia
nu este de a scrie o poezie de performanţă. Actul artistic în sine
este mai important decât rezultatul.
Am gândit
acest experiment ca un joc de societate care să mai aducă puţină
interactivitate în atmosfera sobră a poeziei. Astfel încât, dacă
ne vom juca şi în offline vom ridica mâna ca la şcoală.
Şi în caz
de mai aveţi dubii că poezia are puterea de a ne salva, iată ce
nota Eugen Ionescu la 3 martie 1946:
„Răul
vine de acolo că orice autoritate tinde să devină abuzivă. Cum să
faci ca autoritatea să nu fie ispitită să abuzeze? E o voinţă de
stăpînire, un orgoliu imbecil, care trebuie neapărat stîrpit.
Elită este omul nemuncit de voinţa autorităţii. Cum să stîrpeşti
acest lucru în ţara lui „ştii cine sînt eu“? (…)
Patria
însăşi ar trebui să nu mai fie ţara tatălui, ci ţara mamii. In
felul acesta, poate trece, de pe planul politic, pe un plan liric.
Numai aşa, putem ajunge la dispariţia spiritului politic.
Pagina evenimentului: POEMUL LUMII. Is world's poem the love or wireless connection?
(c)
un experiment online realizat de Viku Zen