Institul Blecher, sambata 29 martie.

In atenţia "publicului larg" de poezie, va astept sambata seara la Tranvaiul 26. Am să vă citesc nişte texte proaspete scrise pe neresuflate ce o să vă lovească direct în plex. Mi-ar face plăcere să veniţi!

93 de versuri care m-au făcut mare plus unu pentru bunica mea „am ceva în mine din ziua de ieri”

te privesc în oglindă

ştiu că eşti o nucă tare în mijlocul

unor gospodari care vor dulceaţă de nuci

es-uri cu două bare fără miros

de la bani nu mai judeci lucid

sunt din ziua de ieri

sorb din cafeaua ta fierbinte

să-mi dezlipesc genele, să-mi relaxez maxilarul încleştat

ce îmi aminteşte de ţărână şi racii care mă ciupeau de coaie

şi în timp ce molia cădea în pâine becul pâlpaia

iar tu îmi desenai peste vânătăi feţe zâmbitoare

când am muşcat din sandwich ţi-am zis că am dat de carne iubito

şi pe hol se auzeau monede îmi aşezam bretelele, mă făceam frumos

dar nu era succesul să-ţi bată la uşă era orchestra săracilor

poştăriţa să aducă pensia de urmaş şi vecinii care se certau pe palier

am ceva în mine din ziua de ieri

când am scris un poem pe un avion de hârtie

l-am aruncat şi ţi-am spus că ăsta nu e poemul nostru

poemul nostru n-o să cadă niciodată pe pământ

am ceva în mine din ziua de ieri

când mă urcam în cireşi şi număram norii

apoi coboram jos şi curăţam porumb pe o îngheţată

am ceva în mine din ziua de ieri

când mergeam singur pe bicicletă după ţigări şi bere

şi nu ţi-am spus niciodată te iubesc şi nu m-am uitat nici la curu' tău

mi-era teamă să întorc capul ca nu cumva să cad

de fapt, observ acum, că tocmai frica asta mă ţinea să nu mă înalţ

ne-am tăvălit prin şanţuri, am făcut baloane de săpun, ne-am atins organele

genitale când aveam 5 ani şi nu ţi-am spus niciodată te iubesc

îţi zic acum, da ştiu e prea târziu

oricum astăzi cred altceva despre dragoste

am ceva în mine din ziua de ieri

când observ că vedeam doar calul negru

şi calul negru era ca michel jackson în plină schimbare

am ceva în mine din ziua de ieri

când mergeam cu cheia la gât, acum tata zice legaţi-vă brichetele la gât

am ceva în mine din ziua de ieri

când m-am hotărât să trec de partea fumătorilor

am descoperit toate substanţele chimice şi timpul s-a oprit

m-a luat de umăr şi am privit amândoi în containăr

ca şi cum am privi într-o fântână, să-mi spună că lumea

e oripilată de prea multă frumuseţe

sau acolo unde e prea multă frumuseţe

poezie nu se naşte

am ceva în mine din ziua de ieri

când mâncam seminţe

şi prietenul meu se uita fascinat la tabelă

el a devenit ultras eu nu ştiu la ce mă gândeam

şi acum mă cred filosof

am ceva în mine din ziua de ieri

când mă uitam la filme de parcă eram în ele

sau erau ale mele iar tu mă priveai de parcă eram în tine

când mă duceam singur să mă pierd în natură

şi mă uitam după avioane şi paraşutişti

şi mama îmi zicea că o să cresc mare şi frumos

iar eu mă învârteam ca o elice şi mama zicea poate o să-ţi iei zborul

am ceva în mine din ziua de ieri

când ştiam că vântul îmi mângâia urechea

nu uscătorul de păr

am ceva din ziua de ieri

în mâine, când am să-mi sorb cafeaua

şi o să apară din nou acei indivizi să mă întrebe

de ce nu mă duc la muncă

şi am să le răspund că tocmai mă întrerup de la muncă

am ceva în mine din ziua de ieri

s-a rupt flow-ul, revin mâine

am ceva în mine din ziua de ieri

când am visat că m-am trezit în alt oraş

sau era tot ăsta, dar se schimbase multe

firele de păr, tenul, kilogramele, înălţimea

precum şi visele, prietenii, iubitele, familia, totul.

Şi nu despre vârstă şi trecerea timpul trebuia să scriu

era un poem pentru bunica mea, am dat-o în bară buni

şi nu ştiu ce să fac, să fac cum zici tu...

să zic ca ei să fac cum vreau

Am ceva în mine din ziua de ieri

când bunica muncea pământul şi eu mă gândeam

la cum sunt organizate furnicile

mai târziu am crescut mare şi mi-am dat seama că

seamănă cu oamenii, bunica se roagă să moară

am ceva în mine din ziua de ieri

când te-ai schimbat şi am văzut ce ochi mari ai făcut

când ai dat prima dată de bani

şi ai uitat de unde ai plecat

am ceva în mine din ziua de ieri

când erai copil şi îţi doreai să creşti mare ca să faci prostii

care de altfel te atrăgeau pentru că erau interzise

am ceva în mine din ziua de ieri când cuvintele mici erau cuvintele mari

ca primul sărut am ceva în mine din ziua de ieri ca un trandafir

frumuseţea pe care vrei să o revezi am ceva în mine din ziua de ieri

când cel mai uzual cuvânt era joacă nu bani ai ceva din tine în ziua de azi

când majoritoatea şi-o ard hardcore fără interdicţii şi spui că ai înţeles jocul

n-ai cum să spui piua. Aşa se joacă oamenii mari.

Am ceva în mine din ziua de ieri când tata a pierdut un peşte mare

şi eu am prins cei mai mulţi peşti mici.

Cum a fost in Londophone la Spoken Word Peformance

Citesc miercuri, 29 in Club A.

Eu ştiu că afară e frig şi trafic naşpa, dar vă aştept miercuri în Club A la căldurică poetică. Vă citesc şi eu din A iubi nu e verb şi poate şi nişte texte noi. Veniţi în pantaloni scurţi! Oricum o să vă încălziţi.

O poveste despre ŞI

Şi

toate continuările încep cu şi

şi toate întâmplările au între ele un şi

şi cam înaintăm cu greu cu barca printre dileme

m-am gândit să dau un restart.

Şi dacă Dumnezeu e un comis-voiajor

care ne vinde mărfuri

şi ce a găsit şi el prin traistă

cartofi, grâu, zăpadă, ploaie, tornade, uragane

apocalipse, profeţi, religii, secte, ateism, agnosticism etc. etc.

Soare! Zăpada îţi arată că trebuie

să iubeşti şi pe cel mai naşpa

dacă nu te bucuri de ea te înfioară

şi ce curat e

şi cum se

înmulţesc accidentele

şi cum îmi reprim amintiri

şi cum scade apa din cada cu dileme

şi ies la suprafaţă tremurând de ruşine ca nişte copii prinşi la furat

şi iarna petrecută din cameră în cameră, din hol în hol

ar vrea să-mi zică ceva cum mi se pare că vrea să-mi zică ceva

cu ochii lui peştele ăsta din bol şi parcă sunt eu. Un atom. O mică

şi drăgălaşă particulă. Cea mai infimă parte din univers.

Şi adică şi. El exprimă spaţiul. El nu exprimă nimic. El exprimă vidul.

Şi şi şi toate continuările încep cu şi

şi dacă el n-ar mai exista s-ar termina orice poveste

(sunt curios dacă şi nihilismul e marfă)

şi dacă după şi pui nimic mai poate exista şi un alt şi?

De pildă Dumnezeu a murit şi nimic, ne-a lăsat moştenire această planetă.

E despre interior şi accidente

că dacă te urmăresc, vorba aia

poţi să mori şi în casă

şi mereu ăştia care se pregătesc pentru iarnă

o dau în bară mereu, n-ai cum să fii pregătit iarna mereu

ea, zăpada e o surpriză plăcută sau neplăcută mereu

şi dacă nu te bucuri de ea te înfioară mereu

şi ce curat e şi copilul de lângă mine spune plictisit

nu vezi ce mizerie e?!

şi a mai trecut o zi

şi încă una şi încă una

şi el tot n-a venit

comisul voiajor

să ne vândă ceva

soarele, soarele

ne uitam cu toţii la el ca mâţa la iarbă

ca viţelul la ţâţa vacii, ca drogaţii la ce fac ei

ca oamenii religioşi la părinţii spirituali sau ce fac ei cu ei

şi toţi suntem dependenţi de Dumnezeu

e cea mai mică particulă din lume

e clar că de acolo a început totul

şi dacă nu, a mai fost un şi înainte

şi asta e ciudat, că dacă după un şi

vin alte milioane de şi-uri, n-o să ştim adevărul niciodată

şi o să mă uit în mine cu lupa ca John Doe

John Doe vs. Socrate, seriale tv vs. tomuri de filosofie

cel care ştie tot dar nu ştie ceva vs. cel care nu ştie nimic dar ştie ceva

mă întorc la reportaje despre accidente şi m-a întrebat aseară Laur

ce sens are iarna şi n-am mai zis nimic

şi când m-am întors în casă ştirile de la pro tv se auzeau

din camera bătrânului, cu morţi şi oameni înzăpăciţi

şi ce curat e şi copilul de lângă mine spune plictisit

nu vezi ce mizerie e?!

mă uit pe birou

să văd daca a venit

nu-i soare deloc pe birou

şi biroul ăsta nu face atâţia bani

cât să plec în Hawaii

şi mă consolez cu sondaje care spun că

cei mai mulţi oameni se bucură de iarnă

şi toţi suntem dependenţi de Dumnezeu

e cea mai mică particulă din lume

e clar că de acolo a început totul

şi zăpada nu e o distanţă percepută în kilometrii ci în paşi

şi dacă nu, a mai fost un şi înainte

Şi şi şi toate continuările încep cu şi

şi dacă el nu mai există s-a terminat orice poveste

şi toate finalurile astea triste au început cu moartea lui Moş Crăciun

şi apa din cadă a scăzut de tot, vreau să bag capul sub apă să mă ascund

nu vreau să văd dileme tremurând de ruşine, adevărurile sunt naşpa

ştiu asta de când eram copil şi auzeam acel iar nu ţi-ai făcut temele!

mi-am făcut tema pe ziua de azi, ce bine că ninge o să fie apă din belşug

şi o să pot să bag capul în apă şi o să mă ascund de adevărurile adevărate

care o să plutească la suprafaţă şi o să înot din nou la vară printre minciuni

şi ştiu că te aşteptai să zic minuni.

Şi dacă aş fi scris de la început

cât să plec în Hawaii cu tine iubito

şi ştiu că te aşteptai să zic minuni iubito

ai fi zis ca asta e un poem de dragoste

si nu e un poem de dragoste -

este despre un insensibil şi omniprezent şi minunat şi

ca fulgii de zăpadă ce cad lin şi se topesc în palmele tale

care mai devreme mângâiau soba de teracotă

şi noi stăteam la poveşti şi toate începeau cu şi

vreau şi aia şi aia şi aia

Anti fast food. Gura e pentru a zâmbi

şi trebuie să fii în ton cu timpurile

că altfel te mănâncă dinozaurii

şi pula mea a trebuit să învăţ să fiu puternic

în lumea celor mari.

În clasa a V-a am învăţat doi la puterea a doua

mai târziu când a murit mama, puterea de a trece peste

la facultatea de filosofie, voinţa de putere

şi puterea de a-i ignora pe ceilalţi

când mi-am retras dosarul şi m-am dus la altă facultate

puterea de a o lua de la început

când am ajuns la psihiatrie, puterea de a râde

deşi intrasem într-o belea

când femeia a plecat din braţele mele subţiri şi lungi

în braţele altuia cu muschi, puterea de a renunţa

când am sperat în 2014 că voi câştiga un premiu de poezie,

puterea de a nu mă interesa.

În tot timpul ăsta a fost un copil lângă mine

care mă trăgea de mâneca şi încerca să-mi spună ceva

dar eu nu-i acordam atenţie, eram prins în joc

atent la claxoanele lor, siluetele voluptoase ce treceau pe lângă mine

şi pe străzi se auzea percuţia tocurilor lor iar eu

mă simţeam nevoit să mă fac remarcat şi niciodată n-o făceam

şi dacă era să fluier din gură o făceam de dragul compoziţiei

la demonii din capul meu, la muzica şi distracţia din jurul meu -

Azi l-am luat pe copil şi l-am pus pe scaun:

hai zi repede ce ai de spus că mă grăbesc

şi astăzi trebuie să învăţ să mă descurc!

Ştiţi ce mi-a spus?

Hey nenea! Mai ştii când te mânca cineva,

îţi imaginai că e o balenă, doar cântă-i şi las-o să respire.

Poezie de liceu

Dacă un om care are contact cu substanţe interzise de lege ar scrie,

ar scrie frumos despre substanţe interzise de lege

poezia este substanţa mea

dar eu înţeleg altceva prin substanţă

amândoi ştim cum e cu credinţa

că mi-am găsit liniştea la wc-u

ne zbatem amândoi în căcat poete

şi nici unul dintre noi nu vede luminiţa de la capătul tunelului

mi-e greu să intru în filmul unui om, n-am abilităţi de actor

mi-e şi mai greu să intru în filmul unui om mare

nu înţeleg de ce trebuie să fiu sau să par aşa serios

scriu cu o oarecare detaşare de adolescent faţă de literatura de performanţă

în fotbal există liga campionilor şi fotbal ca în curtea şcolii

în poezie există liga campionilor şi poezie de liceu

eu vreau să aud muzica tare, tare de tot, din ce în ce mai tare

să-mi bubuie timpanele după care să aud un ţiuit scurt

după care să adorm liniştit că războiul a luat sfârşit

şi acum se pot bucura şi soldaţii noştri trimişi în afganistan

de muzica tare din vest pentru care toţi dj-ii şi-au luat MAC-uri

sunt optimizate mai bine şi rezistă

la toţi başii ăia tari care te fac să vibrezi până îţi vomiţi inima

până îţi bagă degetele în urechi şi ţipă la tine ca femeia

gata! mergem la pădure, să te văd eu prostule

în timp ce stai cu florile alea în mână

dacă mai poţi să auzi muzica lui Dumnezeu,

cel mai bun mix după toate bombele alea.

Şi după zic, mi-am luat un film prost

istoria nu scrie despre mi-am luat un film prost

şi cum trăiau oamenii în ev-ul mediu

să înţeleg epoca noastră

şi vom ajunge şi pe lună

şi ştii vorba aia -

istoria nu scrie despre

se continuă cu un film prost

şi vom mai vorbi

iar mă înşeli? Aud o voce în cap

istoria drogurilor începe cu tine

înghit în sec şi îmi spune

istoria drogurilor începe cu mărul lui adam

toţi visăm la un spaţiu ideal îi spun

cu excepţia a celor depresivi cei care se sinucid

cei amputaţi de realitate în schimb

am văzut melancolici care visau cu ochii deschişi

plouă şi iar sunt inundaţii istoria este un tunel cu multe secrete

dar şi multe scurgeri, şşşîîî te sufoci sau supravieţuieşti?